eSursa - Dictionar de sinonime

Conjugare a măsura

Conjugarea verbului a măsura: eu măsor, tu măsori, el ea măsoară la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a măsura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a măsura”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a măsura conjugat la prezent
  • eu măsor
  • tu măsori
  • el ea măsoară
  • noi măsurăm
  • voi măsurați
  • ei ele măsurați
Verbul a măsura conjugat la viitor
  • eu voi măsura
  • tu vei măsura
  • el ea va măsura
  • noi vom măsura
  • voi veți măsura
  • ei ele vor măsura
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a măsura conjugare la condițional prezent
  • eu aș măsura
  • tu ai măsura
  • el ea ar măsura
  • noi am măsura
  • voi ați măsura
  • ei ele ar măsura
Verbul a măsura conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi măsurat
  • tu ai fi măsurat
  • el ea ar fi măsurat
  • noi am fi măsurat
  • voi ați fi măsurat
  • ei ele ar fi măsurat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a măsura la conjunctiv prezent
  • eu să fiu măsor
  • tu să fii măsori
  • el ea să fie măsoare
  • noi să fim măsurăm
  • voi să fiți măsurați
  • ei ele să fie măsoare
Conjug a măsura la imperfect
  • eu măsuram
  • tu măsurai
  • el ea măsura
  • noi măsuram
  • voi măsurați
  • ei ele măsurau
A măsura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu măsurasem
  • tu măsuraseși
  • el ea măsurase
  • noi măsuraserăm
  • voi măsuraserăți
  • ei ele măsuraseră
Verbul a măsura conjugat la tiimpul conjunctiv perfect
  • eu să fi măsurat
  • tu să fi măsurat
  • el ea să fi măsurat
  • noi să fi măsurat
  • voi să fi măsurat
  • ei ele să fi măsurat
Conjugare a măsura la perfectul simplu
  • eu măsurai
  • tu măsurași
  • el ea măsură
  • noi măsurarăm
  • voi măsurarăți
  • ei ele măsurară
Conjugarea verbului a măsura la perfectul compus
  • eu am măsurat
  • tu ai măsurat
  • el ea a măsurat
  • noi am măsurat
  • voi ați măsurat
  • ei ele ar măsurat
Conjugă a măsura la viitor anterior
  • eu voi fi măsurat
  • tu vei fi măsurat
  • el ea va fi măsurat
  • noi vom fi măsurat
  • voi veți fi măsurat
  • ei ele vor fi măsurat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MĂSÚRĂ, măsuri, substantiv feminin

I.

1. Valoarea unei mărimi (a unei dimensiuni, a unei greutăți etc.), determinată în raport cu o unitate dată. Era un om... de măsura mea. DELAVRANCEA, O. II 64. Cîți voinici de-a mea măsură, Toți în Moldova trecură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 304.
       • locuțiune adjectiv De (sau pe) o măsură = deopotrivă, egal, la fel. Ce vis e de-o măsură cu-naltul vis al meu? ALECSANDRI, P. III 387.
       • Locuţiune adverbiala În mare măsură = în cea mai mare parte, în bună parte, mult. locuțiune prepoziție După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu..., potrivit cu... Leningradul a fost croit pe măsura aceluia care l-a plănuit, pe măsura lui Petru I, și pe măsura imperiului său, pe măsura poporului limba rusă STANCU, U.R.S.S. 112. Alții... îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. Sprinteneala la dobitoace scade sau sporește pe măsura vărtutei sau a slăbiciunii. CONACHI, P. 310.
       • locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cît.
       • Expresia: A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni în vederea confecționării unor haine, ghete etc.
♦ Operație prin care se măsoară ceva; măsurare. Instrument de măsură.

2. Cantitate determinată, întindere limitată, limită. Cît despre mine, știu atîta că pierd măsura timpului, de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele. HOGAȘ, M. N. 63.
       • figurat (Atestat în forma de plural măsure) Acel atelagiu... era mai elegant și covîrșind măsurele obiceiului. NEGRUZZI, S. I 37.
       • Locuţiune adverbiala Peste măsură = mai mult decît trebuie, foarte mult, din cale-afară, exagerat, excesiv. Ne așteaptă în sufragerie masa, încărcată peste măsură. SAHIA, N. 56. O chema cu privirea, ridicînd pleoapele peste măsură. BART, E. 351. Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141.
       • Expresia: În măsura posibilului = în limita posibilului, pe cît posibil.

3. Unitate convențională cu care se măsoară o dimensiune, o cantitate, un volum etc. Pe tejghea stăteau, bine rînduite, măsurile, ulcelele și paharele. SADOVEANU, O. I 362. Sistem de măsuri și greutăți = sistem de unități de măsură, care servesc la determinarea dimensiunilor, a greutăților etc. În sistemul de măsuri și greutăți, cele mai cunoscute sînt metrul și kilogramul.
       • Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = deopotrivă, la fel. Ilenuța îi răspunde voioasă, cu aceeași măsură, fără să se supere. C. PETRESCU, A. 451.
       • figurat Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în orice gen literar. IBRĂILEANU, S. 137. Dac-am putea măsura Pe cît ni-e de plină măsura, Vedea-vei ce multă mi-e ura în ziua din urmă a ta! COȘBUC, P. I 155.

3. Diviziune metrică a unei piese muzicale, scrisă la începutul portativului. Briceag se oprește să-și acordeze vioara. Holbea și Găvan atunci își îndoiesc meșteșugul ca să păstreze măsura. REBREANU,

I.

12.
       • Bară de măsură = liniuță verticală pe portativ, divizînd toată durata piesei muzicale în unități metrice egale.
       • Expresia: A bate măsura = a executa cu. mîna sau cu piciorul mișcări egale și regulate care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele respective.

5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers. De mult mă lupt cătînd în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri. EMINESCU, O. IV 356.

II. figurat

1. (Mai ales la plural ) Dispoziție, mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop. Măsurile de îmbunătățire a muncii organizatorice de partid trebuie să contribuie la creșterea forței partidului, la întărirea și mai mare a unității rîndurilor sale. REZ. HOT. I 167. Puse mîna pe megafon pentru o măsură repede și hotărîtă. BART, S. M. 92.
♦ Expresia: A lua măsuri = a împlini o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop. Se scoală mîine dis-de-dimineață, ca să ia măsuri.

– Ce măsuri?

– Măsuri, ca la un asemenea eveniment. Facem, cunoscut oamenilor, explicăm, sfătuim. SADOVEANU, M. C. 138. Profetiza, ca încheiere, că o pelagră literară Va bîntui cu siguranță, de n-or lua măsuri urgente Cei responsabili de-nflorirea recoltei noilor talente. ANGHEL-IOSIF, C. M. II

9. Hei, hei! Cînd aud eu de popă și de Smărăndița popii, las muștele în pace și-mi iau alte gînduri, alte măsuri: încep a mă da și la scris. CREANGĂ, A. 7.

2. Valoare, putere. Ce mai verb reflexiv:ei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură? EMINESCU, O. I 198. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură Ce un uriaș odată în războaie a purtat; Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură, Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat. ALEXANDRESCU, P. 134.
       • Expresia: A fi în măsură = a fi în stare, indicat, a avea posibilitatea de a face ceva, de a reuși. Și cum e elevul dumitale, ești cel mai în măsură să-mi dai un sfat din verb reflexiv:eme. C. PETRESCU, Î. II 168. A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete. Acest mare și subțire artist nu și-a dat măsura în versuri. SADOVEANU, E. 60. În aceeași măsură = deopotrivă, egal, la fel. Arhitectura sovietică și, în aceeași măsură, tehnica construcției au avut a-și spune și aci cuvîntul lor. STANCU, U.R.S.S. 127.

3. Moderație, înfrînare, cumpătare, sobrietate, rezervă. La gură Să aibă lacăt și măsură. PANN, P. vezi I

3.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu măsură = chibzuit, cum se cuvine, cumpătat, cu socoteală. Tînărul Herdelea se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. REBREANU, R. I 178. Fără măsură = nechibzuit, din cale-afară, fără socoteală. Mă ceartă fără măsură. DEȘLIU, M. 40. Vorbește tare și cam fără măsură. DELAVRANCEA, O. II 293.

– plural și: (învechit) măsure.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

măsurând

Participiu

măsurat

Infinitiv scurt

măsura

Imfinitiv lung

măsurând