eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție masura


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Măsură [ mă-su-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU măsură PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului masura în mai multe dicționare

Definițiile pentru masura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a măsura
Verbul: a măsura (forma la infinitiv)
A măsura conjugat la timpul prezent:
  • eu măsor
  • tu măsori
  • el ea măsoară
  • noi măsurăm
  • voi măsurați
  • ei ele măsoară
VEZI VERBUL a măsura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












MĂSURĂ transformă măsură
   în alte unități de măsură
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂSURĂ:
MĂSÚRĂ, măsuri, substantiv feminin

I.

1. Valoarea unei mărimi (a unei dimensiuni, a unei greutăți etc.), determinată în raport cu o unitate dată. Era un om... de măsura mea. DELAVRANCEA, O. II 64. Cîți voinici de-a mea măsură, Toți în Moldova trecură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 304.
       • locuțiune adjectiv De (sau pe) o măsură = deopotrivă, egal, la fel. Ce vis e de-o măsură cu-naltul vis al meu? ALECSANDRI, P. III 387.
       • Locuţiune adverbiala În mare măsură = în cea mai mare parte, în bună parte, mult. locuțiune prepoziție După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu..., potrivit cu... Leningradul a fost croit pe măsura aceluia care l-a plănuit, pe măsura lui Petru I, și pe măsura imperiului său, pe măsura poporului limba rusă STANCU, U.R.S.S. 112. Alții... îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. Sprinteneala la dobitoace scade sau sporește pe măsura vărtutei sau a slăbiciunii. CONACHI, P. 310.
       • locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cît.
       • Expresia: A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni în vederea confecționării unor haine, ghete etc.
♦ Operație prin care se măsoară ceva; măsurare. Instrument de măsură.

2. Cantitate determinată, întindere limitată, limită. Cît despre mine, știu atîta că pierd măsura timpului, de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele. HOGAȘ, M. N. 63.
       • figurat (Atestat în forma de plural măsure) Acel atelagiu... era mai elegant și covîrșind măsurele obiceiului. NEGRUZZI, S. I 37.
       • Locuţiune adverbiala Peste măsură = mai mult decît trebuie, foarte mult, din cale-afară, exagerat, excesiv. Ne așteaptă în sufragerie masa, încărcată peste măsură. SAHIA, N. 56. O chema cu privirea, ridicînd pleoapele peste măsură. BART, E. 351. Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141.
       • Expresia: În măsura posibilului = în limita posibilului, pe cît posibil.

3. Unitate convențională cu care se măsoară o dimensiune, o cantitate, un volum etc. Pe tejghea stăteau, bine rînduite, măsurile, ulcelele și paharele. SADOVEANU, O. I 362. Sistem de măsuri și greutăți = sistem de unități de măsură, care servesc la determinarea dimensiunilor, a greutăților etc. În sistemul de măsuri și greutăți, cele mai cunoscute sînt metrul și kilogramul.
       • Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = deopotrivă, la fel. Ilenuța îi răspunde voioasă, cu aceeași măsură, fără să se supere. C. PETRESCU, A. 451.
       • figurat Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în orice gen literar. IBRĂILEANU, S. 137. Dac-am putea măsura Pe cît ni-e de plină măsura, Vedea-vei ce multă mi-e ura în ziua din urmă a ta! COȘBUC, P. I 155.

3. Diviziune metrică a unei piese muzicale, scrisă la începutul portativului. Briceag se oprește să-și acordeze vioara. Holbea și Găvan atunci își îndoiesc meșteșugul ca să păstreze măsura. REBREANU,

I.

12.
       • Bară de măsură = liniuță verticală pe portativ, divizînd toată durata piesei muzicale în unități metrice egale.
       • Expresia: A bate măsura = a executa cu. mîna sau cu piciorul mișcări egale și regulate care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele respective.

5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers. De mult mă lupt cătînd în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri. EMINESCU, O. IV 356.

II. figurat

1. (Mai ales la plural ) Dispoziție, mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop. Măsurile de îmbunătățire a muncii organizatorice de partid trebuie să contribuie la creșterea forței partidului, la întărirea și mai mare a unității rîndurilor sale. REZ. HOT. I 167. Puse mîna pe megafon pentru o măsură repede și hotărîtă. BART, S. M. 92.
♦ Expresia: A lua măsuri = a împlini o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop. Se scoală mîine dis-de-dimineață, ca să ia măsuri.

– Ce măsuri?

– Măsuri, ca la un asemenea eveniment. Facem, cunoscut oamenilor, explicăm, sfătuim. SADOVEANU, M. C. 138. Profetiza, ca încheiere, că o pelagră literară Va bîntui cu siguranță, de n-or lua măsuri urgente Cei responsabili de-nflorirea recoltei noilor talente. ANGHEL-IOSIF, C. M. II

9. Hei, hei! Cînd aud eu de popă și de Smărăndița popii, las muștele în pace și-mi iau alte gînduri, alte măsuri: încep a mă da și la scris. CREANGĂ, A. 7.

2. Valoare, putere. Ce mai verb reflexiv:ei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură? EMINESCU, O. I 198. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură Ce un uriaș odată în războaie a purtat; Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură, Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat. ALEXANDRESCU, P. 134.
       • Expresia: A fi în măsură = a fi în stare, indicat, a avea posibilitatea de a face ceva, de a reuși. Și cum e elevul dumitale, ești cel mai în măsură să-mi dai un sfat din verb reflexiv:eme. C. PETRESCU, Î. II 168. A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete. Acest mare și subțire artist nu și-a dat măsura în versuri. SADOVEANU, E. 60. În aceeași măsură = deopotrivă, egal, la fel. Arhitectura sovietică și, în aceeași măsură, tehnica construcției au avut a-și spune și aci cuvîntul lor. STANCU, U.R.S.S. 127.

3. Moderație, înfrînare, cumpătare, sobrietate, rezervă. La gură Să aibă lacăt și măsură. PANN, P. vezi I

3.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu măsură = chibzuit, cum se cuvine, cumpătat, cu socoteală. Tînărul Herdelea se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. REBREANU, R. I 178. Fără măsură = nechibzuit, din cale-afară, fără socoteală. Mă ceartă fără măsură. DEȘLIU, M. 40. Vorbește tare și cam fără măsură. DELAVRANCEA, O. II 293.

– plural și: (învechit) măsure.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

MĂSURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂSURĂ:
MĂSÚRĂ, măsuri, substantiv feminin

I.

1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare.
       • locuțiune adjectiv și adverb După (sau pe) măsură = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal.
       • Locuţiune adverbiala În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporție neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal.
       • locuțiune prepoziție După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu...
       • locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât...
       • locuțiune verbala A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etc.

2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională.
       • Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară.
       • Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = în același fel.
♦ Conținutul unui astfel de instrument.

3. Cantitate determinată, întindere limitată.

4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr-o fracție plasată la începutul primului portativ.
       • Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale.
       • Expresia: A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură.

5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers.

6. (filozofie) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui.

II. figurat

1. (Mai ales la plural ) Dispoziție, procedeu, mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere.
       • Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol.
       • Expresia: A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop.

2. Capacitate; valoare, putere, grad.
       • Expresia: A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva.

3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare.
       • Locuţiune adverbiala Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Peste măsură = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit.
       • Expresia: În măsura posibilului = atât cât va fi posibil.

– latina mensura.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MĂSURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂSURĂ:
MĂSÚRĂ, măsuri, substantiv feminin

I.

1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare.
       • locuțiune adjectiv și adverb După (sau pe) măsură = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal.
       • Locuţiune adverbiala În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporție neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal.
       • locuțiune prepoziție După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu...
       • locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât...
       • locuțiune verbala A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etc.

2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională.
       • Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară.
       • Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = în același fel.
♦ Conținutul unui astfel de instrument.

3. Cantitate determinată, întindere limitată.

4. (muzică) Unitate ritmică divizată în timpi egali ca durată, plasată între două bare și notată cu o fracție la începutul lucrării sau fragmentului vizat.
       • Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale.
       • Expresia: A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură.

5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers.

6. (filozofie) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui.

II. figurat

1. (Mai ales la plural ) Dispoziție, procedeu, mijloc utilizat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere.
       • Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol.
       • Expresia: A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop.

2. Capacitate; valoare, putere, grad.
       • Expresia: A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva.

3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare.
       • Locuţiune adverbiala Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Peste măsură = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit.
       • Expresia: În măsura posibilului = atât cât va fi posibil.

– latina mensura.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂSURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂSURA:
MĂSURÁ, măsór, verb

I. I. tranzitiv

1. A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; specializare a cântări.
♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc.
       • Expresia: (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva).

2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea.
       • Expresia: (regional) A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește nedeslușit.

3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță.

4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta.
♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător.

II. figurat

1. tranzitiv A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc.
       • Expresia: (tranzitiv) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă.

– latina mensurare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



MĂSURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂSURA:
MĂSURÁ, măsór, verb

I. I. tranzitiv

1. A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; specializare a cântări.
♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc.
       • Expresia: (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva).

2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea.
       • Expresia: (regional) A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește neclar.

3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță.

4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta.
♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător.

II. figurat

1. tranzitiv A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc.
       • Expresia: (tranzitiv) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă.

– latina mensurare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂSURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂSURĂ:
MĂSÚRĂ masurai forme

1) Valoare a unei mărimi determinată prin raportare la o unitate dată. * În mare masura în mare (sau bună) parte. De o masura la fel; deopotrivă. Pe (sau după) masuraa cuiva (sau a ceva) potrivit, întocmai cu cineva sau cu ceva. Pe masura ce cu cât.

2) Valoare, proporție firească a lucrurilor; limită până la care se poate concepe sau admite ceva; mărime normală, rezonabilă. * Cu masura atât cât trebuie; cu socoteală. Peste masura mai mult decât trebuie; exagerat. A întrece masuraa a depăși limita permisă.

3) Unitate convențională pentru măsurare. * Cu aceeași masura la fel, în același mod.

4) Cantitatea și natura unităților ritmice din textul unui vers; structura metrică a versului.

5) Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor într-o piesă muzicală.

6) Acțiune (mijloc, procedeu) la care se recurge în vederea realizării unui anumit scop. * A lua masurai a dispune, a hotărî cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. măsurii] /<lat. mensura
Forme diferite ale cuvantului masura: masurai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MĂSURA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂSURA:
MĂSURA verb

1. a calcula, a determina, a fixa, a stabili. (A masura valoarea unei mărimi fizice.)

2. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a prețui, a socoti, (livresc) a priza, (învechit și regional) a prinde, (învechit) a prețălui, a sămălui. (A masura valoarea unui obiect.)

3. a analiza, a cerceta, a examina, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (popular) a iscodi, (învechit și regional) a oglindi, (învechit) a cerca, a ispiti. (Îl masura cu atenție.)

4. a parcurge, a străbate. (masura camera de la un capăt la celălalt.)

5. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se pune, (popular) a se prinde. (Cine se masura cu mine, la trîntă?)

6. a se bate, a se întrece, a se lupta. (Hai să ne masura în luptă dreaptă.)

7. a se compara, a se pune. (Nu mă masura eu cu tine!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

măsură
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru măsură:
măsúră (măsúri), substantiv feminin –

1. Determinare. –

2. Tact, cadență. –

3. Cumpătare, prudență. –

4. Prevedere, pregătire.

– Mr. misură, megl. misur. latina mensura (Pușcariu 1047; Candrea-Dens., 1068; REW 5502), conform italiana misura, limba franceza mesure, spaniolă mesura. Mr. are și dubletul misură, din italiana

– derivat măsura, verb (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bătaie; reflexiv, a se modera, a se înfrîna; a se compara, a intra în concurență), conform mr. misur, misurare (după Candrea-Dens., Tiktin și REW 5503, direct din latina mensurare); măsurătoare, substantiv feminin (măsură); măsurător, substantiv masculin (cel care măsoară ceva); măsurătură, substantiv feminin (măsurare); măsuriș, substantiv neutru (Transilvania, măsurarea laptelui la stînă).
Forme diferite ale cuvantului masura: măsúri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MĂSURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂSURĂ:
MĂSURĂ s.

1. dimensiune, mărime, proporție, (învechit) mărie, mărire, (familial) calibru. (Are o masura foarte mare.)

2. mărime, număr. (Ce masura ai la pantofi?)

3. mărime, talie. (O fustă de masura potrivită.)

4. cadență, ritm, ritmică, tact, (învechit) timp. (masura a unei melodii.)

5. margine. (Orice lucru are o masura!)

6. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livresc) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (popular) scumpătate, (învechit și regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, (familial) schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire. (A procedat cu multă masura.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

măsură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru măsură:
măsură forme

1. unitate convențională ce servă a determina o cantitate, o întindere, o forță; pe măsură ce, proporțional și succesiv;

2. dimensiunea evaluată: a lua măsura unei haine;

3. ceea ce servă a măsura: metru, litru;

4. cât conține un vas cu care se măsoară: dați cu măsură dreaptă;

5. muzică tact: a bate măsura;

6. cantitatea silabelor cerute de ritm în versuri: măsura dactilelor;

7. plural figurat precauțiuni necesare: a lua măsuri pentru siguranța publică;

8. moderațiune: a vorbi cu măsură; a-și da măsura, a arăta de ce e capabil. [latina MENSURA].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂSURĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂSURĂ:
MĂSÚRĂ substantiv verbal baniță, cotă, dublu-decalitru, măsurare, măsurat, măsurătoare, nivel, recrutare, reticență, reținere, rezervă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

MĂSURA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂSURA:
MĂSURÁ verb

1. vezi calcula.

2. vezi evalua.

3. vezi examina.

4. vezi parcurge.

5. vezi întrece.

6. vezi lupta.

7. vezi compara.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

măsură
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru măsură:
măsură substantiv verbal BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE. NIVEL. RECRUTARE. REȚINERE. REZERVĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

măsura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măsura:
măsurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu măsór, persoana a treia singular: el / ea și plural măsoáră
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

măsură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măsură:
măsúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat măsúrii; plural măsúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

măsură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măsură:
măsúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat măsúrii; plural măsúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

măsura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măsura:
măsurá (a masura) verb, indicativ prezent 3 măsoáră
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MĂSURA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂSURA:
MĂSURÁ verb vezi chibzui, cântări.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

măsura
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru măsura:
măsura verb vezi CHIBZUI. CÎNTĂRI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'MASURA'
MASTURBÁREMASTURBÁȚIEmasturbatóriuMASURMĂSURÁMĂSURÁBILMĂSURÁNDMĂSURÁRMĂSURÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL măsura
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măsura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MĂSÚRĂ măsurai forme 1 Valoare a unei mărimi determinată prin raportare la o unitate dată.
* În mare măsura în mare sau bună parte.
De o măsura la fel; deopotrivă.
Pe sau după măsuraa cuiva sau a ceva potrivit, întocmai cu cineva sau cu ceva.
Pe măsura ce cu cât.
* Cu măsura atât cât trebuie; cu socoteală.
Peste măsura mai mult decât trebuie; exagerat.
A întrece măsuraa a depăși limita permisă.
* Cu aceeași măsura la fel, în același mod.
* A lua măsurai a dispune, a hotărî cele necesare pentru atingerea unui scop.
A măsura valoarea unei mărimi fizice.
A măsura valoarea unui obiect.
Îl măsura cu atenție.
Măsura camera de la un capăt la celălalt.
Cine se măsura cu mine, la trîntă? 6.
Hai să ne măsura în luptă dreaptă.
Nu mă măsura eu cu tine!.
Are o măsura foarte mare.
Ce măsura ai la pantofi? 3.
O fustă de măsura potrivită.
Măsura a unei melodii.
Orice lucru are o măsura! 6.
A procedat cu multă măsura.
O fustă de măsura potrivită.
Măsurá a măsura verb, indicativ prezent 3 măsoáră.

GRAMATICA cuvântului măsura?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măsura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul măsura poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

CUM DESPART ÎN SILABE măsură?
Vezi cuvântul măsură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul măsură?
[ mă-su-ră ]
Se pare că cuvântul măsură are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL măsura
Inţelegi mai uşor cuvântul măsura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De sau pe o măsură = deopotrivă, egal, la fel
Locuţiune adverbiala În mare măsură = în cea mai mare parte, în bună parte, mult
= în raport cu
locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cît
A lua cuiva măsură = a măsura diferite dimensiuni în vederea confecționării unor haine, ghete etc
Locuţiune adverbiala Peste măsură = mai mult decît trebuie, foarte mult, din cale-afară, exagerat, excesiv
În măsura posibilului = în limita posibilului, pe cît posibil
Sistem de măsuri și greutăți = sistem de unități de măsură, care servesc la determinarea dimensiunilor, a greutăților etc
Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = deopotrivă, la fel
Bară de măsură = liniuță verticală pe portativ, divizînd toată durata piesei muzicale în unități metrice egale
A bate măsura = a executa cu
♦ Expresia: A lua măsuri = a împlini o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
A fi în măsură = a fi în stare, indicat, a avea posibilitatea de a face ceva, de a reuși
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete
În aceeași măsură = deopotrivă, egal, la fel
locuțiune adjectiv și adverb Cu măsură = chibzuit, cum se cuvine, cumpătat, cu socoteală
Fără măsură = nechibzuit, din cale-afară, fără socoteală
locuțiune adjectiv și adverb După sau pe măsură = despre îmbrăcăminte sau încălțăminte potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite
De sau pe o măsură = deopotrivă, la fel, egal
Locuţiune adverbiala În mare sau în largă măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult
În mică măsură = într-o proporție neînsemnată
În egală măsură = la fel, în mod egal
= în raport cu
locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cât
= numai atât cât
locuțiune verbala A lua cuiva măsură = a măsura diferite dimensiuni ale cuiva în vederea confecționării unor haine, ghete etc
Instrument sau aparat de măsură = instrument sau aparat cu care se măsoară
Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = în același fel
Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale
A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură
Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol
A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
= a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza ceva
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
Locuţiune adverbiala Fără de măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv
Peste măsură = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv
Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit
În măsura posibilului = atât cât va fi posibil
locuțiune adjectiv și adverb După sau pe măsură = despre îmbrăcăminte sau încălțăminte potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite
De sau pe o măsură = deopotrivă, la fel, egal
Locuţiune adverbiala În mare sau în largă măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult
În mică măsură = într-o proporție neînsemnată
În egală măsură = la fel, în mod egal
= în raport cu
locuțiune conjuncție Pe măsură ce = cu cât
= numai atât cât
locuțiune verbala A lua cuiva măsură = a măsura diferite dimensiuni ale cuiva în vederea confecționării unor haine, ghete etc
Instrument sau aparat de măsură = instrument sau aparat cu care se măsoară
Locuţiune adverbiala Cu aceeași măsură = în același fel
Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale
A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură
Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol
A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop
= a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza ceva
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
Locuţiune adverbiala Fără de măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv
Peste măsură = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv
Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit
În măsura posibilului = atât cât va fi posibil
Glumeț A măsura pe cineva sau a măsura cuiva ceva pe spinare = a bate, a lovi pe cineva
tranzitiv A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă
Glumeț A măsura pe cineva sau a măsura cuiva ceva pe spinare = a bate, a lovi pe cineva
tranzitiv A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL măsura

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe datorie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
cu spirit, inteligent, subtil, spiritual
bombă cu explozie întârziată, pentru atentate
pe credit
de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?