eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se stinge


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Stinge [ stin-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU stinge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se stinge în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se stinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a stinge
Verbul: a stinge (forma la infinitiv)
A stinge conjugat la timpul prezent:
  • eu sting
  • tu stingi
  • el ea stinge
  • noi stingem
  • voi stingeți
  • ei ele sting
VEZI VERBUL a stinge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STINGE:
STÍNGE, sting, verb

III.

1. tranzitiv (Cu privire la foc sau la obiecte care ard) A face să nu mai ardă, a opri din ardere. Cucoșul, cum vede și astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; și toarnă el toată apa cea din fîntînă pe jăratec, pînă ce stinge focul de tot și se răcorește cuptoriul. CREANGĂ, P. 65.
       • (Metaforic) Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. EMINESCU, O. I 199. Ard, ard, ard, mă fac cenușă, căci amorul mă încinge. A! precum ai aprins focul, fă bine de mi-l și stinge. ALECSANDRI, T. I 416. Cînd ai ști cît foc este în astă ticăloasă inimă! E un vulcan pe care numai moartea îl va stinge. NEGRUZZI, S. I 51.
♦ figurat (Complementul indică o senzație dureroasă sau un sentiment puternic) A potoli, a liniști, a astîmpăra. D-na Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surîs de aur care să-i stingă emoția. REBREANU, R. I 56. Revino! Lăpușnene, să stingi a mea mustrare. ALECSANDRI, T. II 174.
       • (Cu determinări instrumentale introduse prin prepoziție «în») Oftează adînc și-și sting amarul în băutură. MIRONESCU, S. A. 52. (Cu pronunțare regională) Și nu știu gîndirea-mi în ce să o sting: Să rîd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? EMINESCU, O. I 40.
       • reflexiv- Necazul i se stinse ca prin farmec. REBREANU,

I. 103.
♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde, a nu mai arde; a se consuma, a se trece. Focurile s-au stins tîrziu ca după o serbare de noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 272. Făcură legătură că acela care va lăsa să se stingă focul să fie omorît. ISPIRESCU, L. 199. Focul taberei s-a stins, Neagra umbră s-a întins. ALECSANDRI, P. A. 95.
♦ reflexiv figurat A slăbi pînă la totala epuizare; a se topi, a se slei. Mi se rupe inima din mine cînd văz pe buna mea stăpînă cum i se stinge viața din sine. ISPIRESCU, L. 128. Leiba simți că i se sting puterile și se așeză la loc pe prag. CARAGIALE, O. I 290. Și zău, domnule doctor, socoți că bietul cuconul Antohi n-are s-o ducă mult?

– Nu, sermanul!... se stinge văzîndu-l cu ochii. ALECSANDRI, T. 1635.
♦ reflexiv (Familiar) A sărăci cu totul, a rămîne sărac lipit; a se ruina. Am făcut aste două odăițe; dar m-am stins. La TDRG.

2. tranzitiv (Cu privire la lumină sau la surse de lumină) A face să nu mai lumineze, a nu mai lăsa aprins. Cum s-a culcat ea fără să stingă lampa? AGÎRBICEANU, S. P. 37.
       • (Poetic) În cer apune soarele, Stingînd razele lui. ALECSANDRI, P. III 113. De-aici pînă-n satul meu Ard două lumini de seu; ziua plouă, noaptea ninge, Și tot nu le poate stinge. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 194.
♦ reflexiv A înceta să lumineze, a nu mai da lumină. Iacă acum se stingea de tot lumina ce-i răsărise în cale fără veste. CARAGIALE, O. I 305.
       • figurat Gîndurile i se stingeau încetul cu încetul, ca niște raze la asfințit, și ființa i se scufunda într-o odihnă profundă. VLAHUȚĂ, O. A. 102.
♦ figurat (Cu complementul «ochi», «vedere») A întuneca; a orbi. Moartea venit-a să stingă bătrînului ochii. COȘBUC, AE. 195. A venit poruncă-n țeară Să meargă feciorii iară... Și rămîn măicuțele Blăstămîndu-și zilele, Stingîndu-și vederile, Vărsînd lăcrimuțele Pe toate ulițele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 323.

3. reflexiv A deveni întunecos, a se voala, a nu se mai vedea. E seară... Plopii înșirați în zare se sting departe

– Văpăi de umbră, facle funerare La căpătîiul zilei moarte. TOPÎRCEANU, B. 83. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line, ea. EMINESCU, O. I 95.
♦ figurat A se șterge, a dispărea. Se opri, zîmbetul i se stinse pe buze. MIRONESCU, S. A. 35.
♦ (Despre sunete) A slăbi în intensitate, a se auzi tot mai puțin sau de locuțiune vezi amuți. Toate glasurile se stinseră într-o clipire. REBREANU,

I. 36. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul de dumbravă. GOGA, P. 23. Bubuitul tunetelor, zguduind cuprinsul, se sparge în depărtări nevăzute, stingîndu-se în fundul pierdut al pustiului plin de întuneric. BART, S. M. 16.
       • tranzitiv (Cu pronunțare regională) Uneori învăluirea vîntului stingea sunetele de bucium. SADOVEANU, O. VII 126.
♦ (Despre aștri) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca. O stea dacă lucește stingîndu-se pe loc: Sînt stele mai puține în cerul plin de foc? MACEDONSKI, O. I 48. O stea pe cer s-a stins. CARAGIALE, O. III 133. Cînd sorii se sting și cînd stelele pică, îmi vine a crede că toate-s nimică. Eminescu, O. I 38.
       • (Poetic) Soarele negru în ocean se stingea Și peste China, Dinspre Mongolia, se ridica Stea roșie crescînd lumina. BOUREANU, S. P.

10.
       • figurat Plăceri ale iubirii, plăceri încîntătoare! Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor! V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62.

4. reflexiv A înceta din viață; a muri. Bolnav și în mizerie, Bălcescu s-a stins în Italia în 1852, departe de patria sa pe care o iubea cu înflăcărare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingîndu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77. Craiul cu crăiasa apoi au trăit de aci încolo multe zile dalbe, dar s-or fi stins și ei acum, că e mult de-atuncea. RETEGANUL, P. I 50. S-a stins... lăsînd în adîncă mîhnire pe toată lumea. CARAGIALE, O. III 99.
       • figurat E verb reflexiv:emea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine. Ș-au fost atît de viață pline, Și azi se sting așa ușor. MACEDONSKI, O. I 192.
       • (Cu subiectul «viața», «sufletul») Multe vieți s-au stins, multe gospodării s-au pustiit din pricina înecului. DUNĂREANU, CH. 69. S-a stins sufletul cel mai generos. CARAGIALE, O. III

11. (Poetic) S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202.
♦ tranzitiv A omorî, a ucide. Doi feciori, în depărtări, Ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări, Și te bate pe cărări Răul în tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. despre 112.
       • (În amenințări) Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robești la mine. verb reflexiv:ei, nu verb reflexiv:ei dintr-un cuvînt? Că te sting de pe pămînt! ALECSANDRI, P. II 24.
       • Expresia: A stinge pe cineva în bătăi vezi bătaie.
♦ tranzitiv (Cu complementul «viață», «zile») A curma (firul vieții cuiva). Alții, de mirare, Cu mîna la gură capul clătina Și-ncet lîngă dînsul își șopteau așa: «... El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-au călcat?». ALECSANDRI, P. A. 50. Unde sînt atîte vieți?... Moartea rece le-a cuprins Într-o clipă ea le-a stins, Și pe cîmpul cel de moarte... S-a lăsat acum deodată O tăcere-nfricoșată. id. P. II 18.
♦ (Uneori întărit prin «de pe fața pămîntului», mai rar «de pe fața lumii») A dispărea fără a lăsa urmași. vezi pieri. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. A încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele erghelii ( = herghelii) ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a romînilor. ALECSANDRI, P. P. 119.
♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. Mulți voinici au cercat să pețească pe crăiasa zinelor, dar bine n-au umblat, căci zinele i-au fermecat, deoarece, de s-ar mărita cumva crăiasa lor, atunci împărăția lor trebuie să se stingă. RETEGANUL, P. 11

6.
       • (Despre abstracte) Încetul cu încetul s-a stins toată dragostea mamei ce-o avea mai nainte cătră fiica ei. RETEGANUL, P. IV

4.

5. tranzitiv A distruge, a prăpădi, a nimici; a șterge de pe fața pămîntului. Dacă verb reflexiv:eun prăpăd de la niscaiva lighioane ori de la ciori cădea peste semănăturile megiașilor, ale lui era stinse cu desăvîrșire. ISPIRESCU, L. 207. Romînii, crezînd a-și asigura libertatea și a stinge aristocrația, se puneau de ucideau la aristocrați și pustiau acareturile lor. BĂLCESCU, O. II 261.
       • (În propoziții consecutive, exprimînd intensitatea acțiunii din regentă) Ciobanul... începu să-i spună turcului, plîngînd: Ăla, boierule, m-a bătut de m-a stins! GALACTION, O. I 288. Gîndacii d-tale merg bine? Ai mei mănîncă de sting pămîntul. DELAVRANCEA, H. T. 133. Fura de stingea cînd intra într-o băcănie. VLAHUȚĂ, la TDRG. Mihai Viteazul încălecă pe bidiviul său, își luă oastea, trecu Dunărea și... bătu oastea potrivnică de o stinse. ISPIRESCU, M. vezi 36.

6. tranzitiv A pune capăt unei obligațiuni, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. Da la trebunal nu mergem?... Mai întîi să stingem datoriile, fraților. DUMITRIU, B. forme 111.
       • reflexiv Cererea de divorț se stinge prin împăcarea soților. Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului. ▭ În curînd afacerea cu popa se stinse. REBREANU,

I. 75.

7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse, lăsînd apoi compoziția să fiarbă.

8. tranzitiv (În expresie) A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru a provoca o reacție chimică, în urma căreia se obține var stins.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STINGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STINGE:
STÍNGE, sting, verb

III.

1. tranzitiv A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard.
       • Expresia: (absolut) Bea de stinge = e foarte bețiv.
♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere.
♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra.
♦ reflexiv figurat A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi.
♦ reflexiv figurat (familial) A sărăci cu totul, a se ruina.

2. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze.
♦ reflexiv (Despre aștri; adesea figurat) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters.
♦ tranzitiv figurat A întuneca ochii, vederea; a orbi.
♦ reflexiv A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar).

3. reflexiv și tranzitiv A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc.

4. reflexiv A înceta din viață; a muri.
♦ tranzitiv A omorî, a ucide.
♦ A dispărea fără a lăsa urmași.
♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri.

5. tranzitiv A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici.

6. tranzitiv A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu.

7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc).
♦ (chimie) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată.
       • Expresia: A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții.

– latina stinguere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STINGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STINGE:
STÍNGE, sting, verb

III.

1. tranzitiv A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard.
       • Expresia: (absolut) Bea de stinge = e foarte bețiv.
♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere.
♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra.
♦ reflexiv figurat A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi.
♦ reflexiv figurat (familial) A sărăci cu totul, a se ruina.

2. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze.
♦ reflexiv (Despre aștri; adesea figurat) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters.
♦ tranzitiv figurat A întuneca ochii, vederea; a orbi.
♦ reflexiv A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar).

3. reflexiv și tranzitiv A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc.

4. reflexiv A înceta din viață; a muri.
♦ tranzitiv A omorî, a ucide.
♦ A dispărea fără a lăsa urmași.
♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri.

5. tranzitiv A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici.

6. tranzitiv A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu.

7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc).
♦ (chimie) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată.
       • Expresia: A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții.

– latina stinguere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STINGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STINGE:
STINGE verb

1. a înăbuși. (A stinge focul.)

2. a dispărea. (Zîmbetul i s-a stinge.)

3. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli. (Toate zgomotele s-au stinge în stradă.)

4. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a sucomba, (livresc) a repauza, (învechit și popular) a se săvîrși, (învechit și regional) a se pristăvi, (învechit) a se proslăvi, (ironic) a crăpa, a plesni, (învechit și regional ironic) a se sparge, (figurat și fam.) a se curăța, (figurat) a adormi, (livresc figurat) a expira, (învechit și popular figurat) a pica, (învechit și regional figurat) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (S-a stinge ieri la amiază.)

5. (juridic) a se prescrie, (învechit) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a stinge.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stinge
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru stinge:
stínge (-g, ns), verb –

1. A face să numai ardă, a opri focul. –

2. A calma, a liniști, a domoli. –

3. A nimici, a pustii, a distruge, a stîrpi. –

4. (reflexiv) A se epuiza, a se extenua, a se perima.

– Variante învechit stînge. Mr. astingu, astimșu, astindzire, megl. stins, stinș, stinziri, istr. stingu, stins. latina extinguĕre (Cihac, I, 264; Pușcariu 1646; REW 3070), conform prov. estenher, limba franceza éteindre.

– derivat stingător, adjectiv (care stinge); stingătoare, substantiv feminin (stingător de lumînări); stingere, substantiv feminin (acțiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adjectiv (care nu mai arde); nestins, adjectiv (inextingibil).
Forme diferite ale cuvantului stinge: stinge-g stingens

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

STINGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STINGE:
STÍNGE verb vezi agoniza, asasina, astâmpăra, calici, calma, domoli, liniști, omorî, potoli, ruina, sărăci, scăpăta, suprima, tempera, ucide.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

stinge
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge:
stinge, stinge vezi r. persoană a III-a singular (în sporturile de echipă

– despre o acțiune de atac) a înceta să reprezinte un pericol pentru adversari.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

stinge
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge:
stinge verb vezi ASASINA. ASTÎMPĂRA. CALICI. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. OMORÎ. POTOLI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SUPRIMA. TEMPERA. UCIDE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stinge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stinge:
stínge (a stinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stinge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge:
stínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A se stinge
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se stinge:
A se stinge ≠ a arde
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE STINGE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se stinge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se stinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A a se stinge focul.
Zîmbetul i s-a a se stinge.
Toate zgomotele s-au a se stinge în stradă.
S-a a se stinge ieri la amiază.
Pedeapsa s-a a se stinge.
A a se stinge focul.
Pedeapsa s-a a se stinge.
Stínge a a se stinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins.

GRAMATICA cuvântului A se stinge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se stinge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se stinge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A se stinge sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE stinge?
Vezi cuvântul stinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stinge?
[ stin-ge ]
Se pare că cuvântul stinge are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL A se stinge
Inţelegi mai uşor cuvântul a se stinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele erghelii = herghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a romînilor
Tranzitiv În expresie A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru a provoca o reacție chimică, în urma căreia se obține var stins
absolut Bea de stinge = e foarte bețiv
A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții
absolut Bea de stinge = e foarte bețiv
A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A se stinge