 | as |
|
| Avînt [ a-vînt ] VEZI SINONIME PENTRU avînt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului avint în mai multe dicționareDefinițiile pentru avint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru avînt: avînt (avînturi), substantiv neutru – Pornire, elan, însuflețire. Din vînt, cu prepoziție adverb a-. Dacă această ipoteză nu este greșită, avînt trebuie să fi fost la început înțeles ca adverb (această valoare nu apare în niciun text cunoscut, dar este cert că acest cuvînt nu apare în texte anterioare secolul XIX, și nici în dialecte). Construcția ar fi identică, deci, cu acasă, afund, aminte etc; expresia a da avînt poate fi foarte bine interpretată a da a vînt. Apoi, cuvîntul fiind simțit ca un substantiv, s-a putut deriva de la el verb avînta, formație probabil artificială și modernă, motivată de paralelismul limba franceza élan-élancer, germana Schwung-schwingen. După DAR, avînt este formație postverbală de la avînta, și acesta este o compunere internă, pe baza lui vînt. derivat avînta, verb (a împinge, a lansa, a arunca). Forme diferite ale cuvantului avint: avînturi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AVÎNT: AVÎNT s. 1. ardoare, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livresc) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Moldova) ahotă, (învechit) porneală, săltare, (figurat) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (avint tinereții.) 2. ardoare, elan, impetuozitate, temperament, (popular și fam.) suflet, (regional) mau. (Cîntați cu mai mult avint!) 3. însuflețire, patos, vervă. (avint stilului său.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru avînt: 2) avînt și -éz, a -á vezi trecut (despre vînt orĭ latina adventare, deosebit de adventare, a sosi. vezi zvînt). Răped, arunc: a avînta barca pe valurĭ. vezi reflexiv Mă răped, mă arunc: a te avînta la luptă, în luptă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru avînt: 1) avînt n., plural urĭ (despre a avînta). Pornire, răpezire: avîntu uneĭ oștĭ. figurat Pornire, dorință mare: avînturile inimiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'AVINT' avilitavilíțăavínavinátavîntAVÎNTÁAVÎNTÁTaviocáraviochímic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL avînt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului avînt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Avînt tinereții. Cîntați cu mai mult avînt! 3. Avînt stilului său. |
GRAMATICA cuvântului avînt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului avînt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul avînt poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE avînt? Vezi cuvântul avînt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul avînt?[ a-vînt ] Se pare că cuvântul avînt are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aleuronic adjectiv în sintagma strat aleuronic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
