eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție balabani


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Bălăbăni [ bă-lă-bă-ni ]
VEZI SINONIME PENTRU bălăbăni PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului balabani în mai multe dicționare

Definițiile pentru balabani din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a bălăbăni
Verbul: a bălăbăni (forma la infinitiv)
A bălăbăni conjugat la timpul prezent:
  • eu bălăbănesc
  • tu bălăbănești
  • el ea bălăbănește
  • noi bălăbănim
  • voi bălăbăniți
  • ei ele bălăbănesc
VEZI VERBUL a bălăbăni CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂLĂBĂNI:
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, verb IV.

1. reflexiv (Despre oameni) A se clătina, a se legăna greoi, în mers, încoace și încolo (ca un om beat). Se ridică. Mergea bălăbănindu-se. N-o să ajungă prea departe. STANCU, despre 158. [Scamatorul] se bălăbănea... nesigur, și pe urmă... căzu alături. SAHIA, N. 69. Cîntînd, cu pălăria pe ceafă, se oprea la fiecare colț, bălăbănindu-se și vorbind singur. DUNĂREANU, N. 17.

2. tranzitiv (Despre părți ale corpului sau despre obiecte care atîrnă) A mișca într-o parte și într-alta, a face să oscileze, a legăna. Se pomenise fugind prin mijlocul drumului, bălăbănind în întuneric mîinile. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 68. Trifon Gugu bălăbănea o pușcă în aer și chiuia și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea de loc cu fața lui morocănoasă. REBREANU, R. II 153. Pedelul a ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni înspre cele patru puncte cardinale. SADOVEANU, N. forme 151.
       • reflexiv I se bălăbănea capul într-o parte și în cealaltă. PAS, L. I

7.
       • intranzitiv Picioarele îi erau așa de lungi, încît bălăbăneau de-a lungul coastelor catîrului, mai pînă la pămînt. ALECSANDRI, la TDRG.
♦ (Rar) A face pe cineva să se miște sau să se aplece, fără voia lui, cînd într-o parte cînd într-alta; a hurduca, a zgîlțîi, a scutura. Cîte giupînese cu testemeluri, cîți logofiței... tot Piciu îi bălăbănește, hurduz-hurduz, prin toate rătăcăniile. ALECSANDRI, T. 530.

3. reflexiv figurat (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A se trudi în fel și chip, pierzînd mult timp pentru a învinge o greutate; a se zbate, a se lupta; a se ciorovăi, a se ciondăni cu cineva (pentru ceva). Cîteva zile se bălăbăni ea așa cu valurile apelor. ISPIRESCU, L. 121. În sfîrșit, cît s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas! CREANGĂ, 17.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



bălăbăni
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bălăbăni:
bălăbăní verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: BĂRAC, T. 7/1 / V: (rar) -bun- / prezentul indicativ: balabaninesc / Etimologie: nesigură cf bălălăi, bănănăi] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre persoane și despre membrele sau o parte a corpului uman) A (se) mișca (reflex) (într-o parte) și într-alta, (oscilând cu șovăială sau) legănându-se Si: a (se) bălăngăni (3-4), (reg) a (se) bălăngăi (1-2), (reg) a (se) bălălăi, a bănănăi (1-2). 3 verb reflexiv: (Reg) A tremura. 4 verb tranzitiv: (Reg) A trăncăni. 5-6 verb tranzitiv: A face pe cineva (fară voia lui) să se miște sau să se aplece (într-o parte sau în alta) Si: a hurduca, a scutura, a zgâlțâi. 7 verb reflexiv: A se clătina greoi încoace și încolo (ca omul beat) Si: a șovăi. 8 verb reflexiv: (Fam) A se îmbrânci în luptă dreaptă (în glumă). 9 verb reflexiv: (Fig; fam) A se certa. 10 verb reflexiv: (Îrg; îf -buni) A se învârti în pat. 11 verb reflexiv: (Îaf) A avea insomnie. 12 vi (Reg) A petrece în voie, flecărind.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BĂLĂBĂNI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂLĂBĂNI:
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU).

2. reflexiv figurat A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BĂLĂBĂNI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂLĂBĂNI:
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi.

2. reflexiv figurat (familial) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi.

– Et. nec. sau formație onomatopeică.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



BĂLĂBĂNI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂLĂBĂNI:
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi.

2. reflexiv figurat (familial) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi.

– Et. nec. sau formație onomatopeică.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂLĂBĂNI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂLĂBĂNI:
BĂLĂBĂNI verb a (se) clătina, a (se) legăna, (popular) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (regional) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) tingăli. (Se balabani cînd merge.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BĂLĂBĂNI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BĂLĂBĂNI:
BĂLĂBĂNÍ verb vezi certa, clătina, hâțâi, hâțâna, hodorogi, hurduca, hurducăi, hurui, învrăjbi, scutura, supăra, zdroncăni, zdruncina, zgâlțâi, zgudui.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

bălăbăni
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bălăbăni:
bălăbăni verb vezi CERTA. CLĂTINA. HÎȚÎI. HÎȚÎNA. HODOROGI. HURDUCA. HURDUCAI. HURUI. ÎNVRĂJBI. SCUTURA. SUPĂRA. ZDRONCĂNI. ZDRUNCINA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bălăbăni
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bălăbăni:
bălăbăní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăbănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăbăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bălăbăneáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bălăbăni
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bălăbăni:
bălăbăní (a balabani) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăbănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăbăneá; conjunctiv prezent 3 să bălăbăneáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BALABANI'
BalaamBALABÁNbălăbăneálăBĂLĂBĂNEȘTIBĂLĂBĂNÍBĂLĂBĂNÍREbălăbănítBĂLĂBĂNÓSbălăbățát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bălăbăni
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bălăbăni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
7/1 / V: rar -bun- / prezentul indicativ: bălăbăninesc / Etimologie: nesigură cf bălălăi, bănănăi] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre persoane și despre membrele sau o parte a corpului uman A se mișca reflex într-o parte și într-alta, oscilând cu șovăială sau legănându-se Si: a se bălăngăni 3-4, reg a se bălăngăi 1-2, reg a se bălălăi, a bănănăi 1-2.
Se bălăbăni când merge.
Se bălăbăni cînd merge.
Bălăbăní a bălăbăni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăbănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăbăneá; conjunctiv prezent 3 să bălăbăneáscă.



GRAMATICA cuvântului bălăbăni?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bălăbăni.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bălăbăni poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE bălăbăni?
    Vezi cuvântul bălăbăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bălăbăni?
    [ bă-lă-bă-ni ]
    Se pare că cuvântul bălăbăni are patru silabe



    © 2024 qDictionar.com
    });


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bălăbăni

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Chimie; în sintagma acid acrilic?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    plan i 5 care cuprinde bustul până sub umeri
    loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea
    lichid incolor cu miros înțepător obținut prin oxidarea acroleinei și folosit la fabricarea unor materiale sintetice
    despre medicamente pe gură, oral
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app