eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție banderola


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Banderolă [ ban-de-ro-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU banderolă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului banderola în mai multe dicționare

Definițiile pentru banderola din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a banderola
Verbul: a banderola (forma la infinitiv)
A banderola conjugat la timpul prezent:
  • eu banderolez
  • tu banderolezi
  • el ea banderolează
  • noi banderolăm
  • voi banderolați
  • ei ele banderolează
VEZI VERBUL a banderola CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ, banderole, substantiv feminin

1. Fîșiuță sau bandă mică de stofă, prinsă la un capăt de vîrful unui catarg, al unei lănci etc. astfel încît să fîlfîie; steguleț. vezi fanion.

2. (În pictură și sculptură) Fîșiuță purtînd o inscripție, pusă în mîna unor personaje sau încadrînd o figură. Aceste patru icoane din urmă sînt încadrate sus prin niște banderole arcuite, pe care se citește o inscripțiune slavonă. ODOBESCU, S. I 403.

2. Fîșie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet de mărfuri, al unei cutii de medicamente, al unei cărți etc., pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă.
♦ Fîșie de pînză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări (serviciu de ordine, de prim-ajutor etc.).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

banderolă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru banderolă:
banderólă substantiv feminin [Atestat: ODOBESCU, S. I, 403 / Plural: banderolale / Etimologie: franceza banderole] 1-2 Bandă2 (1) mică de stofa (ori steguleț) care fâlfâie pe vârful unui catarg, al unei lăncii etc. ca semn distinctiv. 3 (Spc) Fâșioară de inscripție (o deviză sau o legendă) pusă în mâna unor personaje sau încadrând figuri. 4 Fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control spre a împiedica deschiderea frauduloasă. 5 Bandă2 (1) de hârtie lipită în jurul unui volum recent apărut pentru a împiedica deschiderea lui și pe care se imprimă, de obicei, titlul și reclama editurii. 6 (Înv) Fâșie de hârtie cu care se învelesc imprimatele trimise la (sau prin) poștă Si: bandă2 (3). 7 Brasardă.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BANDERÓLĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ, banderole, substantiv feminin

1. Fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integrității mărfii ambalate.
♦ Bandă de hârtie care împiedică deschiderea unui volum recent apărut și pe care se imprimă de obicei reclama editurii.

2. Brasardă.

3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.).

– Din limba franceza banderole.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BANDERÓLĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ, banderole, substantiv feminin

1. Fâșie de hârtie care se lipește în jurul unui pachet, al unei cărți etc. pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă.
♦ Fâșie de pânză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări.

2. Fâșie mică de stofă prinsă la vârful unui catarg, al unei lănci etc.

– în franceză banderole.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BANDERÓLĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ substantiv feminin

1. Steguleț (de lance, de catarg etc.).

2. Bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, unei cărți etc.
♦ Bandă de pânză care se poartă la braț ca semn de recunoaștere, pentru a arăta că cel care o poartă are anumite însărcinări etc. [< limba franceza banderole, italiana banderuola].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

BANDERÓLĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ banderolae forme

1) Bucată de hârtie cu care se înfășoară un ambalaj sau o carte (în scopul asigurării integrității acestora).

2) Bandă din pânză (purtând o inscripție), care se pune în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări; brasardă. /<fr. banderole
Forme diferite ale cuvantului banderola: banderolae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BANDERÓLĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ, banderole, substantiv feminin

1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei.

2. Brasardă.

3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.).

– Din limba franceza banderole.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BANDERÓLĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDERÓLĂ:
BANDERÓLĂ substantiv feminin

1. steguleț (de lance, de catarg etc.)

2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc.

3. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1). (< limba franceza banderole, italiana banderuola)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

banderolă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru banderolă:
*banderólă forme, plural e (în franceză banderole, italiana banderuola, steguleț, dim. despre bandiera, bandieră). Panglicuță de hîrtie (la un pachet de ceaĭ, de tutun ș.a.).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BANDEROLA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDEROLA:
BANDEROLÁ verb

I. trecut A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< limba franceza banderoler].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

banderolă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru banderolă:
banderolă forme bandă mică de legat mărfuri: hârtie satinată pentru banderole.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

banderola
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru banderola:
banderolá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu banderoléz, persoana a treia singular: el / ea și plural banderoleáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BANDEROLA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDEROLA:
BANDEROLÁ verb trecut a aplica o banderolă (2). (< limba franceza banderoler)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

banderolă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru banderolă:
banderólă substantiv feminin, genitiv dativ articulat banderólei; plural banderóle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

banderolă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru banderolă:
banderólă substantiv feminin, genitiv dativ articulat banderólei; plural banderóle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BANDEROLĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDEROLĂ:
BANDEROLĂ substantiv brasardă. (Purta o banderola la mînă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BANDEROLA'
BANDERÍEbanderílăbanderiliérBANDÉRIUBANDERÓLĂbanderoláreBANDIÉRĂBandinBANDINI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BANDEROLĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului banderolă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 403 / Plural: banderolĂle / Etimologie: franceza banderole] 1-2 Bandă2 1 mică de stofa ori steguleț care fâlfâie pe vârful unui catarg, al unei lăncii etc.
BANDERÓLĂ banderolĂe forme 1 Bucată de hârtie cu care se înfășoară un ambalaj sau o carte în scopul asigurării integrității acestora.
Purta o banderolĂ la mână.
Purta o banderolĂ la mînă.

GRAMATICA cuvântului BANDEROLĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului banderolă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BANDEROLĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BANDEROLĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul banderola se conjugă: ei ele banderoleáză
  • group icon La plural substantivul banderolă are forma: banderóle
VEZI PLURALUL pentru BANDEROLĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE banderolă?
Vezi cuvântul banderolă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul banderolă?
[ ban-de-ro-lă ]
Se pare că cuvântul banderolă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BANDEROLĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Densitate relativă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție
preț maxim îngăduit de o lege
raportul dintre densitatea unei substanțe și densitatea apei
săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă < ar
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app