 | as |
|
| Căpetenie [ că-pe-te-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU căpetenie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului capetenie în mai multe dicționareDefinițiile pentru capetenie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPETENIE: CĂPETÉNIE, căpetenii, substantiv feminin Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. Să nu credeți însă că Jap ajunsese acum un fel de căpetenie de hoți. GALACTION, O. I 309. Se lăuda în toate părțile că el ar cînta mai frumos decît căpetenia căpeteniilor de cîntăreți, Apolon. ISPIRESCU, U. 109. • locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal. Slujba lui de căpetenie era să ducă în toată dimineața cîte un mănunchi de flori la cele trei fete. ISPIRESCU, L. 164. – Variantă: (Moldova) capiténie (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 196) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpetenie: căpeténie1 substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 61/1 / V: capeteniepitcapetenie / Plural: capetenieii / Etimologie: cap1 + -enie] 1 Persoană care se află în fruntea unui grup Si: cap, căpitan (1-2), comandant, conducător, șef 2 (Îla) De capetenie De frunte. 3 (Îal) Fundamental. 4 (Înv; esc) Cei mai de frunte Si: cremă, elită, floare, frunte, spumă, (înv) lamură. 5 (Înv; în texte bisericești) Ceată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPETENIE: CĂPETENIE s. 1. cap, comandant, conducător, șef, mai-mare, (învechit și regional) tist, (Transilvania) birău, (învechit) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vîrhovnic, voievod, (latinism învechit) prepozit. (capetenie a oștirii.) 2. conducător, vătaf, (regional) birău, jude. (capetenie de colindători.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂPETENIE: CĂPETÉNIE, căpetenii, substantiv feminin Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. • locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal. [Variante: (regional) căpiténie substantiv feminin] – Din capete (plural lui cap) + sufix -enie. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂPETENIE: CĂPETÉNIE, căpetenii, substantiv feminin Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. • locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [Variante: (regional) căpiténie substantiv feminin] – Cap1 + sufix -enie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂPETENIE: CĂPETÉNIE, căpetenii, substantiv feminin Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. • locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [Variante: (regional) căpiténie substantiv feminin] – Cap1 + sufix -enie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPETENIE: CĂPETÉNIE capeteniei forme popular Persoană care se află în fruntea unui grup. • De capetenie de primă importanță, de frunte; principal. [articulat căpetenia; genitiv dativ căpeteniei; silabe -ni-e] /cap + sufix capetenieenie Forme diferite ale cuvantului capetenie: capeteniei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru căpetenie: căpeténie forme (despre capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căpetenie: căpetenie forme cap, comandant: căpetenie de ostași; de căpetenie, principal: lucru de căpetenie. [Derivat din cap, plural capete, cu sufixul enie]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căpetenie: căpeténie substantiv feminin (silabe -ni-e), articulat căpeténia (silabe -ni-a), genitiv dativ articulat căpeténiei; plural căpeténii, articulat căpeténiile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căpetenie: căpeténie (-ni-e) substantiv feminin, articulat căpeténia (-ni-a), genitiv dativ articulat căpeténiei; plural căpeténii, articulat căpeténiile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpetenie: căpeténie2 substantiv feminin vezi căpitănie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAPETENIE' CĂPEȚEÁcăpețeálăcăpeteáncăpețélCĂPETÉNIECAPETINGICĂPIÁCĂPIÁLĂcăpiáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpetenie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpetenie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 61/1 / V: căpeteniepitcăpetenie / Plural: căpetenieii / Etimologie: cap1 + -enie] 1 Persoană care se află în fruntea unui grup Si: cap, căpitan 1-2, comandant, conducător, șef 2 Îla De căpetenie De frunte. Căpetenie a oștirii. Căpetenie de colindători. CĂPETÉNIE căpeteniei forme popular Persoană care se află în fruntea unui grup. • De căpetenie de primă importanță, de frunte; principal. [articulat căpetenia; genitiv dativ căpeteniei; silabe -ni-e] /cap + sufix căpetenieenie. Căpetenie de colindători. |
GRAMATICA cuvântului căpetenie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpetenie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpetenie poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căpetenie? Vezi cuvântul căpetenie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpetenie?[ că-pe-te-ni-e ] Se pare că cuvântul căpetenie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL căpetenie Inţelegi mai uşor cuvântul căpetenie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal; fundamental locuțiune adjectiv De căpetenie = de frunte, principal; fundamental |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căpetenie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Termen militar botezul focului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căpetenie are forma: căpeténii
