eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție caracter


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Caracter [ ca-rac-ter ]
VEZI SINONIME PENTRU caracter PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului caracter în mai multe dicționare

Definițiile pentru caracter din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CARACTER
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR, caractere, substantiv neutru

1. Particularitatea fundamentală a omului, care se manifestă în orientarea, unitatea și consecvența ideilor și acțiunilor sale. Să-i las [posterității] ca o enigmă caracterul meu bizar. MACEDONSKI, O. I 71. Prin vioiciunea glumeață a caracterului său... a lăsat plăcute și vesele suvenire. ODOBESCU, S. 22. Nu avusese verb reflexiv:eme a-și dezveli urîtul caracter. NEGRUZZI, S. I 142. Dans de caracter = dans care exprimă acțiuni sau sentimente. Comedie de caracter = comedie în care (spre deosebire de comedia de intrigă sau de moravuri) intriga ia naștere din conflictul între caracterele personajelor.
♦ Calitate morală care se manifestă prin tenacitate, voință fermă, perseverență și corectitudine. Om de caracter.
♦ Individualitate, prezentînd trăsături psihice complexe, zugrăvită cu vigoare într-o operă literară. Personajele satirice ale operelor clasice nu sînt scheme, caricaturi, ci caractere. CONTEMPORANUL S. II, 1953, nr. 341, 3/3.

2. Trăsătură particulară, distinctivă, care constituie specificul unui lucru. vezi formă, aspect, înfățișare. Partidul a reușit să mobilizeze clasa muncitoare la acțiuni cu caracter economic și politic, care au culminat prin luptele ceferiștilor și petroliștilor din 1933. REZ. HOT. I 151. Caracterul modului de producție este determinat, în ultimă instanță, de nivelul de dezvoltare al forțelor de producție materiale ale societății. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.

3. Semn grafic, literă (de tipar sau de mînă). Inițialele acestei cărți cu buchi erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sîngele, caractere slave de o... fantastică arătare. EMINESCU, N. 44.

– Accentuat și: carácter.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

caracter
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caracter:
caractér sn [Atestat: ȘINCAI, HR. 24/11 / V: (înv) caractertir, caracter antel, hacaracter, haractir(u) / A: (înv) caracterraccaracter / Plural: caractere, (înv) caracter uri / Etimologie: franceza caractère, lat character] 1 Semn săpat (în piatră, în metal) sau scris. 2 (Tip) Mică prismă de metal (aliaj de plumb, cositor și antimoniu) având la unul dintre capete, în relief, figura unei litere, a unei cifre sau a unui semn de punctuație, servind pentru tipar. 3 (Tip) Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. 4-6 Titlu (însărcinare, misiune) care dă demnitate sau calitate de... 7 Ansamblul însușirilor fundamentale psiho-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. 8 Personalitate morală fermă. 9 Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. 10 Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. 11 (Îs) Comedie de caracter Comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. 12 (Îs) Dans de caracter Formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 13 Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 14 (Blg) Particularitate a unui organism.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CARACTER
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR, caractere, substantiv neutru

1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
♦ Personalitate morală fermă.
♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter.

2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.
♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare.

3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc.
♦ Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare).

4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și de același corp.

– Din limba franceza caractère, latina character.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARACTER
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR, caractere, substantiv neutru

1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.
♦ Personalitate morală fermă.
♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter.

2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.
♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare.

3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare).

4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp.

– Din limba franceza caractère, latina character.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARACTER
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR substantiv neutru

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
♦ dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.

2. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.

3. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.

4. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism.
       • caracteristică a unui lucru, fenomen.

5. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie.
       • (informatică) literă, cifră, semn particular.

6. (matematică) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. (< limba franceza caractère, latina character, greacă kharakter)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CARACTER
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR substantiv neutru

1. Totalitatea trăsăturilor psihice esențiale și stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia.
       • Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.
♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară.
♦ Ansamblu de însușiri morale manifestate prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.

2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru.

3. Literă, semn grafic.

4. (matematică) Numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. [accentuat și carácter. / < limba franceza caractère, conform latina character, greacă charakter

– semn].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CARACTER
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR caractere n.

1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. caracter dârz.

2) Ansamblu de dispoziții înnăscute, care constituie structura psihică a unui individ. caracter flegmatic.

3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverență, vigurozitate și corectitudine. A avea caracter.

4) Personalitate care demonstrează asemenea calități. caracter puternic.

5) Erou literar dotat cu proprietăți psihice și morale complexe.

6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. caracter ereditar.

7) Semn convențional. caracter algebric.

8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. caracter gros. caracter roman.

9) Semnal sau element de informație folosit în codul unui calculator. /<fr. caractere, latina character
Forme diferite ale cuvantului caracter: caractere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

caracter
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru caracter:
caracter Piesă de c., piesă scurtă instrumentală (de obicei pentru pian), al cărei titlu conține o sugestie poetică sau de atmosferă. Uneori p.c. sunt organizate în cicluri sub un nume comun (Colțul copiilor de Debussy) sau cumulate într-o piesă mare sub o idee unică (Carnavalul de Schumann). E specifică pentru pianistica romantică. Variațiune de c., în ciclul variațiunilor (3), secțiune realizată prin modificarea structurală a temei* (spre deosebire de variația ornamentală), ce vizează o expresie uneori programatică*. Dans de c., tip de dans* scenic, în general dinamic, cu caracter uneori comic sau grotesc, având la bază, spre deosebire de dansul clasic, o muzică folc. Este integrat spectacolului de balet*.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

CARACTER
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTÉR, caractere, substantiv neutru

1. Particularitatea fundamentală a unei persoane, care se manifestă în orientarea, unitatea și consecvența ideilor și acțiunilor sale.
       • Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul între caracterele personajelor.
♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter.
♦ Individualitate prezentând trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.

2. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc.

3. Semn grafic; literă.

– în franceză caractère (neologism din limba latină character).
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

caracter
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru caracter:
*caractér n., plural e (în franceză caractère, italiana caráttere, latina charácter, -éris, despre vgr. haractér, -éros, semn săpat, marcă, tipar, despre harásso, gravez. vezi harag, hărăxesc). Semn de care te serveștĭ la scris, literă. figurat Fel de suflet: caracter blînd. Tărie, curaj: a arăta că aĭ caracter. Nobleță, bunătate: om de caracter. Semn distinctiv: caracterele gloriiĭ, rațiunea e caracteru omuluĭ. Expresiune, fizionomie: dans de caracter. Titlu, demnitate, misiune: un trimes cu caracter de ambasador.

– Și carácter (după italiana ) și (vechĭ) haractir (după limba neogreacă).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CARACTER
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CARACTER:
CARACTER s.

1. atribut, calitate, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (Acest proces poartă caracter epocii.)

2. factură, fel, gen, natură. (Compoziție de un caracter aparte.)

3. fire, natură, structură, temperament, (livresc) umoare, (învechit și regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă. (E un caracter emotiv.)

4. literă. (Scris cu caracter gotice.)

5. semn grafic. (Un scris cu tot felul de caracter.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

caracter
Dicționarul figurilor de stil dă următoarea definitie pentru caracter:
caracter, figură de compoziție care constă în zugrăvirea trăsăturilor morale ale unui tip omenesc (avarul, fricosul, temerarul, burghezul etc.). În portretul propriu-zis se zugrăvește un individ (real sau fictiv); caracterul e o generalitate. Primul convine mai degrabă, istoricului; celălalt poetului satiric sau comic. Ex. Caracterele de La Bruyère.
Definiție sursă: Dicționarul figurilor de stil

caracter
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru caracter:
caracter n.

1. semn de convențiune: caracter alfabetic;

2. literă de tipar: principalele caractere tipografice sunt diamant, petit, garmond;

3. calitate distinctivă: perfecțiunea e caracterul divinității;

4. trăsuri esențiale la un animal sau plantă;

5. facultăți morale, tărie sufletească: om cu caracter.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

caracter
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru caracter:
caractér substantiv neutru, plural caractére
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

caracter
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru caracter:
!caractér substantiv neutru, plural caractére
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CARACTER'
caraclăucaraclắucaracoláccaractéiCARACTÉRcaracteriálcaracteriográmăcaracterisiCaracteristic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL caracter
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului caracter dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
24/11 / V: înv caractertir, caracter antel, hacaracter, haractiru / A: înv caracterraccaracter / Plural: caractere, înv caracter uri / Etimologie: franceza caractère, lat character] 1 Semn săpat în piatră, în metal sau scris.
11 Îs Comedie de caracter Comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor.
12 Îs Dans de caracter Formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare.
CARACTÉR caractere n.
Caracter dârz.
Caracter flegmatic.
A avea caracter.
Caracter puternic.
Caracter ereditar.
Caracter algebric.
Caracter gros.
Caracter roman.
Acest proces poartă caracter epocii.
Compoziție de un caracter aparte.
E un caracter emotiv.
Scris cu caracter gotice.
Un scris cu tot felul de caracter.
Scris cu caractere gotice.

GRAMATICA cuvântului caracter?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului caracter.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul caracter poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul caracter sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul caracter are forma: caractére
    VEZI PLURALUL pentru caracter la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE caracter?
Vezi cuvântul caracter desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul caracter?
[ ca-rac-ter ]
Se pare că cuvântul caracter are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL caracter
Inţelegi mai uşor cuvântul caracter dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Dans de caracter = dans care exprimă acțiuni sau sentimente
Comedie de caracter = comedie în care spre deosebire de comedia de intrigă sau de moravuri intriga ia naștere din conflictul între caracterele personajelor
♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor
Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare
♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor
Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare
♦ dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor
Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor
Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul între caracterele personajelor

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL caracter

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a nu fi nici o brânză de cineva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
țesut adipos
despre oameni foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame
a nu fi bun de nimic
sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?