 | as |
|
| Circumstanţă [ cir-cum-stan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU circumstanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului circumstanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru circumstanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, substantiv feminin Împrejurare, fapt, lucru care însoțește ceva sau se petrece în același timp cu ceva; (la plural ) totalitatea unor condiții date. Circumstanțele politice erau favorabile pentru înțelegerea și înfrățirea popoarelor împilate. GHICA, A. 61. • (juridic) Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei și la ușurarea pedepsei unui inculpat. Circumstanță agravantă = împrejurare care agravează vina și pedeapsa unui inculpat. • locuțiune adjectiv și adverb De (sau pentru) circumstanță = pentru o ocazie anumită, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, substantiv feminin Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la plural ) totalitatea unor condiții date. • locuțiune adjectiv și adverb De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. ♦ (juridic; la plural ) Împrejurări privitoare la infracțiunea comisă sau la persoana infractorului, în măsură să determine mărirea sau micșorarea pedepsei. Circumstanțe atenuante. – Din latina circumstantia, limba franceza circonstance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru circumstanță: circumstánță substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 382 / V: circumstantaconscircumstanta, circumstantație, (înv) țircumstánție / Plural: circumstantațe / Etimologie: nesigură cf lat circumstantia, franceza circonstance] 1 Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen. 2 (Lpl) Totalitate a unor condiții date. 3-4 (Jur; îs) circumstantațe atenuante (sau agravante) Împrejurări (sau fapte) care reduc sau măresc gravitatea unui fapt. 5-6 (Îljv) De (sau pentru) circumstanta Ocazional. 7-8 (Prt; îal) Așa ca să fie. 9 (Îs) Măsuri (sau legi) de circumstanta Dispoziții luate în anumite împrejurări. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTÁNȚĂ circumstantae forme 1) Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; junctură; context. A profita de circumstantae. • circumstantae atenuante (sau agravante) împrejurări în care s-a comis o infracțiune și care, fiind luate în considerație, pot micșora sau, respectiv, mări vina și pedeapsa unui inculpat. De circumstanta numai pentru o anumită ocazie; de formă. 2) Eveniment particular. [G.-D. circumstanței] /<lat. circumstantia, limba franceza circonstance Forme diferite ale cuvantului circumstanta: circumstantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTANȚĂ s. 1. caz, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare, (învechit) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (figurat) context. (În această circumstanta...) 2. ipostază, împrejurare, moment, ocazie, prilej, situație. (O circumstanta nimerită.) 3. (la plural ) conjunctură, împrejurări (la plural), timpuri (la plural), verb reflexiv:emuri (la plural). (circumstantaele erau foarte grele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, substantiv feminin Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la plural ) totalitatea unor condiții date. • locuțiune adjectiv și adverb De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din latina circumstantia, limba franceza circonstance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTÁNȚĂ substantiv feminin Împrejurare, particularitate care însoțește un fapt. ♦ Ocazie, conjunctură (favorabilă sau nefavorabilă). • De circumstanță = pentru o ocazie anumită; de formă, de ochii lumii. [< latina circumstantia < circum – împrejur, stare – a ține, conform limba franceza circonstance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru circumstanță: circumstanță forme 1. împrejurare, particularitate ce însoțește un fapt, o știre: circumstanțe atenuante, agravante; 2. situațiune actuală a lucrurilor: trebue luat măsuri după circumstanțe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru circumstanță: *circumstánță forme, plural e (latina circumstantia, despre circumstare, a sta în prejur). Împrejurare, situațiune, particularitate a lucrurilor saŭ a faptelor: circumstanțe atenuante, agravante, grele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CIRCUMSTANȚĂ: CIRCUMSTÁNȚĂ substantiv feminin împrejurare în care are loc un fapt. • ocazie, conjunctură. ♦ de circumstanta = de formă, de ochii lumii. (< limba franceza circonstance, latina circumstantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru circumstanță: circumstánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat circumstánței; plural circumstánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru circumstanță: circumstánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat circumstánței; plural circumstánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIRCUMSTANTA' CIRCUMSOLÁRCIRCUMSPÉCTCIRCUMSPÉCȚIECIRCUMSPECȚIÚNECIRCUMSTÁNȚĂcircumstanțiáCIRCUMSTANȚIÁLcircumstanțiátcircumstánție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL circumstanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului circumstanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Circumstánță substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, istorie 382 / V: circumstanțăconscircumstanță, circumstanțăție, înv țircumstánție / Plural: circumstanțățe / Etimologie: nesigură cf lat circumstantia, franceza circonstance] 1 Împrejurare particulară care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen. 3-4 Jur; îs circumstanțățe atenuante sau agravante Împrejurări sau fapte care reduc sau măresc gravitatea unui fapt. 5-6 Îljv De sau pentru circumstanță Ocazional. 9 Îs Măsuri sau legi de circumstanță Dispoziții luate în anumite împrejurări. CIRCUMSTÁNȚĂ circumstanțăe forme 1 Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; junctură; context. A profita de circumstanțăe. • circumstanțăe atenuante sau agravante împrejurări în care s-a comis o infracțiune și care, fiind luate în considerație, pot micșora sau, respectiv, mări vina și pedeapsa unui inculpat. De circumstanță numai pentru o anumită ocazie; de formă. În această circumstanță. O circumstanță nimerită. Circumstanțăele erau foarte grele. Circumstanțăele erau foarte grele. |
GRAMATICA cuvântului circumstanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului circumstanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul circumstanță poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE circumstanţă? Vezi cuvântul circumstanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul circumstanţă?[ cir-cum-stan-ţă ] Se pare că cuvântul circumstanţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL circumstanță Inţelegi mai uşor cuvântul circumstanță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe juridic Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei și la ușurarea pedepsei unui inculpat Circumstanță agravantă = împrejurare care agravează vina și pedeapsa unui inculpat locuțiune adjectiv și adverb De sau pentru circumstanță = pentru o ocazie anumită, fără a fi valabil în mod obiectiv și general locuțiune adjectiv și adverb De sau pentru circumstanță = care se face, are loc într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general locuțiune adjectiv și adverb De sau pentru circumstanță = care se face, are loc într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general De circumstanță = pentru o ocazie anumită; de formă, de ochii lumii ♦ de circumstanta = de formă, de ochii lumii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL circumstanță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ține pe cineva sau ceva în hățuri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul circumstanță are forma: circumstánțe
