 | as |
|
| Coase [ coa-se ] VEZI SINONIME PENTRU coase PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coase în mai multe dicționareDefinițiile pentru coase din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a coase (forma la infinitiv) A coase conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COASE: COÁSE, cos, verb III. tranzitiv 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui acuzativ Cos un nasture la haină. ▭ Și cînd are ac și ață, coasă-ai dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. (Poetic) Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. • Expresia: A coase petic de (sau la) petic = a fi strîngător, zgîrcit. Cusut cu ață albă vezi ață. 2. A broda. Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45. 3. A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. 4. A fixa. Oamenii s-au grăbii să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272. 5. figurat A cerceta în mod amănunțit, a scruta. Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. – prezent industrie persoană persoana a treia plural: ei / ele : cos și coasă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coase: coáse (cós, cusút), verb – 1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. – 2. A însăila. – 3. A broda. – 4. A înfige, a bate cuie. – 5. A înțepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. latina popular cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); conform vegl. koser, italiana cucire (engad. kuzir), prov. cozer, limba franceza coudre, cat. cosir, spaniolă, portugheză coser. – derivat cusut, substantiv neutru (acțiunea de a coase); cusătură (variantă mr. cusutură), substantiv feminin (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al latina *consutūra (Pușcariu 460; DAR), conform calabrez cusitura, limba franceza couture, spaniolă, cat., portugheză costura; cusător, substantiv masculin (ucenic de croitor); cusătoare (variantă cusătoreasă),, substantiv feminin (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță, substantiv feminin (croitoreasă); cusătorie, substantiv feminin (croitorie; atelier de croitorie); descoase, verb (a desface din cusături); cosoi, substantiv neutru (Transilvania, legătură, fașă). Forme diferite ale cuvantului coase: coasecós cusút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coase: coase [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: cos / Etimologie: moștenit din latinescul cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu un acuzativ 2 verb tranzitiv: A confecționa o haină. 3 verb tranzitiv: A broda. 4 verb tranzitiv: (Înv; îe) A coase mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 verb tranzitiv: (Înv; îe) A coase petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (Îvp; îe) A coase la oboroace A sforăi în somn. 7 verb tranzitiv: (despre cărți, caiete) A fixa cu ață sau sfoară filele. 8 verb tranzitiv: A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 verb tranzitiv: (Mol; Buc) A bate cuie. 10 verb tranzitiv: (Îrg) A coase cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 11 verb tranzitiv: (Reg; despre uși) A căptuși cu scânduri. 12 verb tranzitiv: (Înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-l. 13 verb tranzitiv: (Fig) A străpunge. 14 verb tranzitiv: (Îvr; îe) A coase cu ochii A privi cu atenție. 15 verb tranzitiv: (Înv; îe) A coase din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 verb reflexiv: (Îvp) A îngheța. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COASE: COÁSE, cos, verb III. tranzitiv 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ • Expresia: A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (medicină) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din latina popular cosere (= consuere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COASE: COÁSE, cos, verb III. tranzitiv 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ • Expresia: A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (medicină) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – latina popular cosere (= consuere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COASE: COASE verb 1. a cîrpi, a prinde, a țese, (Transilvania) a ștopoli, (Moldova) a țîrîi. (I-a coase ciorapul.) 2. a pune. (I-a coase un petic la pantaloni.) 3. a broda, (regional) a împistri, (Transilvania și Maramures) a chindisi, (prin Maramures) a popistri, (prin Banat și Transilvania) a șlingui, (prin Transilvania) a ștricăni. (coase cu flori; coase la gherghef.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coase: coáse verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cos, persoana întâi plural: noi coásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea coseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu cusúi, persoana întâi plural: noi cusúrăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural coásă; gerunziu cosând; participiu cusút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coase: coáse (a coase) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cos, persoana întâi plural: noi coásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea coseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu cusúi, persoana întâi plural: noi cusúrăm; conjunctiv prezent 3 să coásă; gerunziu cosấnd; participiu cusút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COASE' CoarteșCOARTICULÁȚIECOÁSĂcoașcăCOÁSECOÁSERECOASERVAȚIÚNECOASIGURÁREcoasigurătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COASE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coase dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 verb tranzitiv: Înv; îe A coase mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 verb tranzitiv: Înv; îe A coase petic de petic A fi zgârcit. 6 vi Îvp; îe A coase la oboroace A sforăi în somn. 10 verb tranzitiv: Îrg A coase cu sau în cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 14 verb tranzitiv: Îvr; îe A coase cu ochii A privi cu atenție. 15 verb tranzitiv: Înv; îe A coase din tunuri sau cu tunurile A bombarda. I-a coase ciorapul. I-a coase un petic la pantaloni. Coase cu flori; coase la gherghef. Coáse a coase verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cos, persoana întâi plural: noi coásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea coseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu cusúi, persoana întâi plural: noi cusúrăm; conjunctiv prezent 3 să coásă; gerunziu cosấnd; participiu cusút. I-a coase un petic la pantaloni. |
GRAMATICA cuvântului COASE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coase. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COASE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coase? Vezi cuvântul coase desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coase?[ coa-se ] Se pare că cuvântul coase are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL COASE Inţelegi mai uşor cuvântul coase dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A coase petic de sau la petic = a fi strîngător, zgîrcit La o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ A coase petic de petic = a fi zgârcit La o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ A coase petic de petic = a fi zgârcit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COASE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trece peste o anumită limită; prin extensie a fi sau a avea mai mult decât trebuie, a prisosi locuțiune adverbiala popular de întrecut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
