eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție complice


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Complice [ com-pli-ce ]
VEZI SINONIME PENTRU complice PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului complice în mai multe dicționare

Definițiile pentru complice din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COMPLICE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE, complici, -e, substantiv masculin și forme Persoană care participă în mod secundar la săvîrșirea unei infracțiuni.
♦ Persoană care înlesnește, sprijină, tolerează sau ascunde o faptă (de obicei neîngăduită) a cuiva. [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225.
       • figurat Soția lui e groaza, și noaptea

– a lui complice! ALECSANDRI, P. III 300.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COMPLICE
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLICE aghiotant, alergător, ambasador, audient, caraulă, cenușăreasă, cirac, deputat, emisar, escortă, fartițier, olac, omal, pontagiu, pontator, secretar, sol, șesar, șestar, șustangiu, tabadură, tirangiu, tiră, tovarăș.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

COMPLICE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE, complici, -ce, substantiv masculin și forme Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, prin extensie, care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.

– Din limba franceza complice.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPLICE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE, complici, -ce, substantiv masculin și forme Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, prin extensie, care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.

– Din limba franceza complice.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



complice
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complice:
complíce substantiv masculin și feminin [Atestat: ARISTIA, PLUT. / Plural: compliceici, compliceice / Etimologie: franceza complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârșirea unei acțiuni. 2 (Pex) Persoană care ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMPLICE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE substantiv masculin și forme Participant la săvârșirea unei infracțiuni.
♦ Cel care înlesnește sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< limba franceza , italiana complice, conform limba latină medievală complex].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

complice
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru complice:
*cómplice și (ob.) -íce substantiv (latina cómplex, cómplicis, despre plicare, a încovoĭa, a pleca; italiana spaniolă cómplice, limba franceza complice. vezi complic). Părtaș, implicat la răŭ: complicele, complicea crimeĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

COMPLICE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE1 complicei m. Persoană care participă sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. compliceele asasinului. /<fr. complice
Forme diferite ale cuvantului complice: complicei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COMPLICE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE2 adjectiv invariabil Care favorizează săvârșirea unei acțiuni reprobabile. Ton complice. Tăcere complice. Surâs complice. /<fr. complice
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COMPLICE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLÍCE substantiv masculin forme cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< limba franceza , italiana complice)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMPLICE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE:
COMPLICE substantiv (juridic) copărtaș, părtaș, (învechit) ajutător. (complice la săvîrșirea unei infracțiuni.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

complice
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complice:
!complíce adjectiv masculin, substantiv masculin, plural complíci; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural complíce
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

complice
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru complice:
complice m. care iea parte la greșala, la crima altuia.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

complice
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complice:
complíce substantiv feminin, genitiv dativ articulat complícei; plural complíce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

complice
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complice:
complíce substantiv masculin, plural complíci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLICE'
COMPLICÁRECOMPLICÁTCOMPLICÁȚIECOMPLICAȚIÚNECOMPLÍCECOMPLICITÁTECOMPLIMÉNTCOMPLIMENTÁCOMPLIMENTÁR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL complice
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului complice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
/ Plural: compliceici, compliceice / Etimologie: franceza complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârșirea unei acțiuni.
COMPLÍCE1 complicei m.
Compliceele asasinului.
Ton complice.
Tăcere complice.
Surâs complice.
Complice la săvârșirea unei infracțiuni.
Complice la săvîrșirea unei infracțiuni.

GRAMATICA cuvântului complice?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complice.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complice poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul complice sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul complice are forma: complíci
    VEZI PLURALUL pentru complice la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE complice?
Vezi cuvântul complice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complice?
[ com-pli-ce ]
Se pare că cuvântul complice are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL complice

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A vorbi în ponturi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a pleca repede și pe neobservate
pleacă! șterge-o!; a plecat, a fugit, a șters-o
a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde
varniță
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?