 | as |
|
| Complice [ com-pli-ce ] VEZI SINONIME PENTRU complice PE ESINONIME.COM definiția cuvântului complice în mai multe dicționareDefinițiile pentru complice din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE, complici, -e, substantiv masculin și forme Persoană care participă în mod secundar la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Persoană care înlesnește, sprijină, tolerează sau ascunde o faptă (de obicei neîngăduită) a cuiva. [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225. • figurat Soția lui e groaza, și noaptea – a lui complice! ALECSANDRI, P. III 300. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLICE aghiotant, alergător, ambasador, audient, caraulă, cenușăreasă, cirac, deputat, emisar, escortă, fartițier, olac, omal, pontagiu, pontator, secretar, sol, șesar, șestar, șustangiu, tabadură, tirangiu, tiră, tovarăș. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE, complici, -ce, substantiv masculin și forme Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, prin extensie, care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din limba franceza complice. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE, complici, -ce, substantiv masculin și forme Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, prin extensie, care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din limba franceza complice. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complice: complíce substantiv masculin și feminin [Atestat: ARISTIA, PLUT. / Plural: compliceici, compliceice / Etimologie: franceza complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârșirea unei acțiuni. 2 (Pex) Persoană care ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE substantiv masculin și forme Participant la săvârșirea unei infracțiuni. ♦ Cel care înlesnește sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< limba franceza , italiana complice, conform limba latină medievală complex]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru complice: *cómplice și (ob.) -íce substantiv (latina cómplex, cómplicis, despre plicare, a încovoĭa, a pleca; italiana spaniolă cómplice, limba franceza complice. vezi complic). Părtaș, implicat la răŭ: complicele, complicea crimeĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE1 complicei m. Persoană care participă sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. compliceele asasinului. /<fr. complice Forme diferite ale cuvantului complice: complicei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE2 adjectiv invariabil Care favorizează săvârșirea unei acțiuni reprobabile. Ton complice. Tăcere complice. Surâs complice. /<fr. complice Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLÍCE substantiv masculin forme cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< limba franceza , italiana complice) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICE: COMPLICE substantiv (juridic) copărtaș, părtaș, (învechit) ajutător. (complice la săvîrșirea unei infracțiuni.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complice: !complíce adjectiv masculin, substantiv masculin, plural complíci; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural complíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru complice: complice m. care iea parte la greșala, la crima altuia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complice: complíce substantiv feminin, genitiv dativ articulat complícei; plural complíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complice: complíce substantiv masculin, plural complíci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLICE' COMPLICÁRECOMPLICÁTCOMPLICÁȚIECOMPLICAȚIÚNECOMPLÍCECOMPLICITÁTECOMPLIMÉNTCOMPLIMENTÁCOMPLIMENTÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL complice Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului complice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / Plural: compliceici, compliceice / Etimologie: franceza complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârșirea unei acțiuni. COMPLÍCE1 complicei m. Compliceele asasinului. Ton complice. Tăcere complice. Surâs complice. Complice la săvârșirea unei infracțiuni. Complice la săvîrșirea unei infracțiuni. |
GRAMATICA cuvântului complice? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complice. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complice poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE complice? Vezi cuvântul complice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complice?[ com-pli-ce ] Se pare că cuvântul complice are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL complice |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vorbi în ponturi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul complice are forma: complíci
