eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție confirmativ


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Confirmativ [ con-fir-ma-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU confirmativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului confirmativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru confirmativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONFIRMATIV:
CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adjectiv Care confirmă, întărește, adeverește.

– Din limba franceza confirmatif.
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONFIRMATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONFIRMATIV:
CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adjectiv Care confirmă, întărește, adeverește.

– Din limba franceza confirmatif.
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONFIRMATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONFIRMATIV:
CONFIRMATÍV confirmativă (confirmativi, confirmative) Care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent. /<fr. confirmatif
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

confirmativ
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru confirmativ:
confirmatív, confirmativă a [Atestat: HAMANGIU, C. C. XLII / Plural: confirmativi, confirmative / Etimologie: franceza confirmatif] 1-2 Care confirmă (1-2).
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

confirmativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru confirmativ:
*confirmatív, -ă adjectiv (latina confirmativus). Relativ la confirmare: scrisoare confirmativă.
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativ-ă lacedemoni

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CONFIRMATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFIRMATIV:
CONFIRMATÍV, -Ă adjectiv Care confirmă, întărește, adeverește. [conform limba franceza confirmatif].
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

confirmativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru confirmativ:
confirmatív adjectiv masculin, plural confirmatívi; forme singular confirmatívă, plural confirmatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

confirmativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru confirmativ:
confirmatív adjectiv masculin, plural confirmatívi; forme confirmatívă, plural confirmatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CONFIRMATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFIRMATIV:
CONFIRMATÍV, -Ă adjectiv care confirmă. (< limba franceza confirmatif)
Forme diferite ale cuvantului confirmativ: confirmativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'CONFIRMATIV'
CONFIRMÁREConfirmatCONFIRMÁȚIEconfirmațiúneCONFIRMATÍVconfíscCONFISCÁCONFISCÁBILCONFISCÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONFIRMATIV
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului confirmativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CONFIRMATÍV confirmativă confirmativi, confirmative Care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent.
Confirmatív, confirmativă a [Atestat: HAMANGIU, C.
XLII / Plural: confirmativi, confirmative / Etimologie: franceza confirmatif] 1-2 Care confirmă 1-2.

GRAMATICA cuvântului CONFIRMATIV?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului confirmativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONFIRMATIV poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CONFIRMATIV sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE confirmativ?
Vezi cuvântul confirmativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul confirmativ?
[ con-fir-ma-tiv ]
Se pare că cuvântul confirmativ are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Câtă mai?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat
a pune pe cineva în imposibilitate de a mai face rău
mare, coșcogea
parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app