 | as |
|
| Croncăni [ cron-că-ni ] VEZI SINONIME PENTRU croncăni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului croncani în mai multe dicționareDefinițiile pentru croncani din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a croncăni (forma la infinitiv) A croncăni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRONCĂNI: CRONCĂNÍ, croncănesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ciori, corbi etc.) A scoate strigăte guturale (caracteristice acestui gen de păsări). Nici țipenie de om. Nici măcar ciori care să croncănească, să cîrîie. STANCU, despre 16. Zile umede și reci vestiră apropierea iernii. Grădinile rămăseseră fără verdeață – și uneori, în tăcerea după-amiezilor, treceau învăluindu-se și croncănind șiraguri de ciori. SADOVEANU, O. IV 131. 2. figurat (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulînd cuvintele în mod dezagreabil. Eleonora croncăni, cu o lucire de rîs în ochii ei de nebună. DUMITRIU, B. forme 38. • (În basme) Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pămînt și croncăni jalnic. EMINESCU, N. 24. • tranzitiv factitiv (Rar) Mură lua vioara, cu chip să le arate, și după ce o croncănea și o văicărea oleacă, își ridica, ochii... spre fereastra iatacului Olenei. GALACTION, O. I 69. – prezent industrie persoană 3 și: croncăne (AGÎRBICEANU, S. P. 30). – Variante: croncăí (ALECSANDRI, P. A. 40, ȘEZ. I 109), cronconí (ALECSANDRI, P. P. 141) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru croncăni: croncăni vi [Atestat: ALECSANDRI, P. P. 141 / V: crăncroncani, crâncroncani, -câcroncani, -cocroncani / prezentul indicativ: croncaninesc, 3 croncaninește / Etimologie: croncan] 1-3 vi A scoate strigătul caracteristic corbului, ciorii sau vulturului Si: a cloncăi. 4 verb tranzitiv: (despre oameni; dep) A bodogăni. 5 verb tranzitiv: (despre corbi sau vulturi) A sfâșia cu ciocul, croncănind (1). 6 vi (Mol) A umbla degeaba. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRONCĂNI: CRONCĂNÍ, croncănesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ciori, corbi etc., la persoană 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [Variante: croncăí verb IV] – Cronc + sufix -ăni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRONCĂNI: CRONCĂNÍ, croncănesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ciori, corbi etc., la persoană 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [Variante: croncăí verb IV] – Cronc + sufix -ăni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru croncăni: croncăní (a croncăni) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea cróncăne / croncănéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea croncăneá; conjunctiv prezent 3 să cróncăne / să croncăneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru croncăni: croncăní verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea croncănéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea croncăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural croncăneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru croncăni: croncăní, croncănésc, verb IV (regional) 1. a umbla degeaba, a hoinări. 2. a striga. 3. a geme. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru croncâni: croncâni v vezi croncăni Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRONCANI' croncăitorCRONCÁNcroncănealăcroncănéscCRONCĂNÍCRONCĂNÍRECRONCĂNÍTCRONCĂNITÓRCRONCĂNITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL croncâni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului croncâni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 141 / V: crăncroncâni, crâncroncâni, -câcroncâni, -cocroncâni / prezentul indicativ: croncâninesc, 3 croncâninește / Etimologie: croncan] 1-3 vi A scoate strigătul caracteristic corbului, ciorii sau vulturului Si: a cloncăi. |
GRAMATICA cuvântului croncâni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului croncâni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul croncâni poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE croncăni? Vezi cuvântul croncăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul croncăni?[ cron-că-ni ] Se pare că cuvântul croncăni are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Echipament de bord?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul croncăni se conjugă: ei ele croncăneáscă
