Definiție croncanitura

Cautăm definiția cuvântului croncanitura în mai multe dicționare

Definițiile pentru croncanitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRONCĂNITURĂ:
CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, substantiv feminin Strigătul păsărilor croncănitoare; croncănit.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CRONCĂNITURĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRONCĂNITURĂ:
CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, substantiv feminin Croncănit.

– Croncăni + sufix -tură.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CRONCĂNITURĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRONCĂNITURĂ:
CRONCĂNITÚRĂ, croncănituri, substantiv feminin Croncănit.

– Croncăni + sufix -tură.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

croncănitură

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru croncănitură:
croncănitură substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: croncaniturari / Etimologie: croncăni + -ură] Croncănit.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

croncănitură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru croncănitură:
croncănitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat croncănitúrii; plural croncănitúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

croncănitură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru croncănitură:
croncănitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat croncănitúrii; plural croncănitúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CRONCĂNITURĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CRONCĂNITURĂ:
CRONCĂNITURĂ substantiv croncănire, croncănit.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'CRONCANITURA'

CRONCĂNÍ CRONCĂNÍRE CRONCĂNÍT CRONCĂNITÓR CRONCĂNITÚRĂ croncar CRONCĂU CRONCONÍ croncắu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CRONCĂNITURĂ

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului croncănitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Croncănitură substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: croncĂniturĂri / Etimologie: croncăni + -ură] Croncănit.

GRAMATICA cuvântului CRONCĂNITURĂ?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului croncănitură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CRONCĂNITURĂ poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CRONCĂNITURĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul croncănitură are forma: croncănitúri

VEZI PLURALUL pentru CRONCĂNITURĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE croncănitură?

Vezi cuvântul croncănitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul croncănitură?

[ cron-că-ni-tu-ră ]
Se pare că cuvântul croncănitură are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CRONCĂNITURĂ

VEZI SINONIME PENTRU croncănitură PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Copil legitim?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului
regim politic apărut în secolul xviii și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres
copil născut în cadrul căsătoriei
a avea obiceiul să fure
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?