eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cu


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Cu [ cu ]
VEZI SINONIME PENTRU cu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cu în mai multe dicționare

Definițiile pentru cu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CU:
CU prepoziție

I. (Cu sens asociativ)

1. (Exprimă o asociere propriu-zisă; în opoziție cu fără) împreună, însoțit de... O vie cu livadă frumoasă. CREANGĂ, P.

3.
       • (Întărit prin alte conjuncții, adverbe sau locuțiuni: adverbiale) Și cu. Cinci și cu cinci fac zece. ▭ Iar cel ungurean Și cu cel verb reflexiv:încean Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P.

1. La un loc Cu. Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214. Cu... cu tot. Ipate își ia femeia cu zestre cu tot. CREANGĂ, P. 168. Dispăru cu fată cu tot. EMINESCU, N.

15. Am cu ce să te cumpăr pe tine cu nas cu tot. ALECSANDRI, T. 154. Cu toții (sau cu toatele). Se pun la masă cu toatele. CREANGĂ, P.

10. Ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni. EMINESCU, O. I 155. Noi cu toții adormisem și horăiam. NEGRUZZI, S. I 252. Cu toții (mai rar cu toți) Împreună. În ora de pornire cu toții împreună Doresc l-a tale păsuri călătorie bună. ALECSANDRI, P. I 138. De față cu = în fața, în prezența cuiva. (Repetat, legînd două noțiuni opuse) Cu... cu... = toți, fără deosebire, la un locuțiune Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară. ISPIRESCU, L. 40. Atunci mulțimea, cu mic, cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, L. 40.
       • (Între două substantive care se repetă arată că o acțiune continuă este săvîrșită cu încetul) Întorcea foaie cu foaie. EMINESCU, N. 45.
       • (Precedînd un substantiv repetat) Picurii cu strop de strop Fac alinărilor potop. COȘBUC, P. 1156.

2. (Formează cu cuvîntul următor o locuțiune atributivă care exprimă o caracterizare) E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări, cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Care cu poveri de muncă Vin încet. COȘBUC, P. I 47. Duse pe Făt-Frumos în cămara cu armele. ISPIRESCU, L. 21. Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. EMINESCU, O. I 83.

3. (Exprimă reciprocitatea; mai ales după verbe reflexive) Femeile se salută cu Ana. DAVIDOGLU, M. 17. Se luau de gît lupii cu mieii. ISPIRESCU, L.

1.
♦ (Unește două substantive pentru a arăta că persoanele respective sînt legate printr-o legătură de rudenie sau de prietenie) Sîntem pe moșia unei scorpii, soră cu Gheonoaia. ISPIRESCU, L.

5. Ochilă, frate cu Orbilă. CREANGĂ, P. 244.

II. (Cu sens modal)

1. (Împreună cu substantivul care urmează, formează complemente de mod) Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu, Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Toți se uită cu mirare. EMINESCU, O. I 87. Frumoasă copiliță! spune-mi de unde vii Cu zîmbet pe guriță. ALECSANDRI, P. I 208.
       • (În legătură cu substantive, formează locuţiune adverbiala) Cu binișorul. Cu fuga. Cu graba. Cu cale. Cu grijă.
       • (Rar, înlocuiește prepoziție «în», «de», «prin» etc.) Îi despoia [pe-boieri] de averi... lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. NEGRUZZI, S. I 143. Ne arătă... chipul cu care ne putem mîntui. BĂLCESCU, O. II

9. Pieriră cu aceeași moarte ca Andrei. BĂLCESCU, O. II 260.

2. (Introduce complementul instrumental propriu-zis și complementul materiei) Cu ajutorul..., folosind..., întrebuințînd..., servindu-se de... Cu mîinile tale, cu mîinile mele, Cu mîinile miilor de mii Am dărîmat temniți, și-am ridicat schele. CASSIAN, H. 20. Cu pasul meu lacom de drumuri, Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, vezi 63. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, B. 54. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic... unge toți pereții cu sînge. CREANGĂ, P. 25.
♦ (Introduce complementul care arată conținutul) O farfurie mare, încărcată cu fructe. HOGAȘ, DR. 282. Un poloboc cu vin Mergea în car, pe drum, încet și foarte lin. DONICI, forme 35.

3. (Introduce complementul de măsură) Aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. NEGRUZZI, S. I Golea-mi sta Și-mi petrecea... Bînd la vin Cu vedrile, Pelin Cu ocalele. TEODORESCU, P. P. 587.
♦ (Împreună cu un numeral, un pronume nehotărît sau un adverb, arată cantitatea, prețul, numărul etc.) Se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L.

1. S-au dus și moșneagul cu vaca la tîrg și-au vîndut-o cu treizeci de lei de argint. SBIERA, P. 274. Ai să lași cu nouă lei, moș Nichifor. CREANGĂ, P. 113.
       • Locuţiune adverbiala Cu droaia = în număr mare. Numai iacă au și început a curge furnicile cu droaia. CREANGĂ, P. 264.

4. (În comparații, precedat de «asemenea», «la fel», «potrivit», «deopotrivă», «egal», «în rînd») Haina asta e la fel cu cealaltă. ▭ Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245.

III. (Cu sens temporal)

1. (În opoziție cu înainte sau după, exprimînd simultaneitatea) în timpul, la, pe la, în același timp, o dată cu... Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează. EMINESCU, O. I 133. Cu întemeierea acestor state evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II

12. Sub o rîpâ stearpă, Pe un rîu în spume... Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58.

2. (Precedat de prepoziție «de») Începînd cu, din (timpul). Doarme făr-a se trezi De cu zori și pînă-n seară, De cu seară pînă-n zi. ALECSANDRI, P. III 396. De-ar fi lună de cu seară, M-aș duce la badea-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 141.
       • (De) cînd cu vezi cînd.

2. (împreună cu anumite cuvinte cu sens temporal, ca «lună», «an», «ceas» etc., arată durata) De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. ISPIRESCU, L. 123. S-a dus neică cu carul Nu l-oi mai vedea cu anul. BIBICESCU, P. P. 35.
       • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbele «a ține», «a angaja», «a lucra» etc.) Cu altul (sau cu ziua etc.) = pe (termen de) un an (sau de o zi etc.). Apoi eu... nu mă tocmesc cu anul. CREANGĂ, P. 151. Cu verb reflexiv:eme (sau cu verb reflexiv:emea), cu timpul sau cu zăbavă = încetul cu încetul, o dată și o dată, cîndva. Și cu verb reflexiv:eme de-oi trăi, Pîn-într-unul ți-oi plăti. ALECSANDRI, P. P. 162. An cu an sau zi cu zi etc., exprimă o succesiune. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. Cu fiecare zi = mereu, într-una. IV. (Cu sens cauzal) Din cauza, din pricina, pentru, de. Se luase de gînduri cu atîta cheltuială. ISPIRESCU, L. 232. Eu mă las puțin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastră. CREANGĂ, P.

5. vezi (Cu sens concesiv, în locuțiune conjuncție) Cu toate că = deși, admițînd că..., chiar. Cu toate că înserarea se lăsase, ne-am continuat drumul. (Urmat de un substantiv) Cu tot (sau toată)... = chiar ținînd seamă de... După ce-au mai crescut puțin, l-au dativ.. cu toată sărăcia sa, la școală. SBIERA, P. 130. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului, cu toate îndreptările și înrudirea lui. CREANGĂ, P. 209. (Corelativ al unei propoziții concesive) Cu toate acestea = totuși. Marea era agitată, dar cu toate acestea barca a ieșit în larg. VI. (Exprimă relația) În ce privește..., referitor la... Faptul că Mimi se schimbase cu ei îi umplea inima de mulțumire. despre ZAMFIRESCU, la TDRG. Cum rămîne cu moșu-tău? CREANGĂ, P. 187.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



cu
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cu:
cu pp [Atestat: COD. VOR. 24/12 / Etimologie: moștenit din latinescul cum] (Îoc fără și alternând cu conjuncția și, arată legătura strânsă între două ființe sau lucruri, proprietatea sau acțiunea comună, colaborarea, concordanța, asemănarea sau aceeași situație cu altcineva) 1 Leagă două substantive sau un pronume cu un substantiv care desemnează ființe sau lucruri casă cu verandă. 2 Indică un conținut pahar cu bere. 3 Indică posesiunea om cu pardesiu. 4 Indică o legătură prieten cu mine. 5 Indică o însușire om cu talent. 6 (Îlav) cu... cu tot Împreună cu... Si: laolaltă. 7-8 (Îlav; rar) cu toții, cu toatele Toți sau toate împreună. 9 (Repetat, legând două noțiuni opuse sau extreme; îcs ca cu buni cu răi, cu proști -cudeștepți etc.) Exprimă totalitatea. 10 (Îacs) Fără deosebire. 11 (Îacs) La un locuțiune 12 (Leagă un substantiv repetat de două ori; îcs ca zi cu zi, ceas cu ceas, ban cu ban etc.) Exprimă o acțiune săvârșită continuu și metodic. 13 (Îlav) Zi cu zi În fiecare zi. 14 Formează, cu cuvântul următor, o structură predicativă sau un complement indirect A fî

– cineva. 15-16 (De obicei alături de verbe reflexive) Arată reciprocitatea când e vorba de o acțiune care se face de două sau mai multe persoane în comun sau una împotriva alteia A se certa

– cineva. 17 Indică un raport de înrudire Soră cu mine. 18-20 Arată instrumentul, mijlocul sau materia care servește la săvârșirea unei acțiuni Lovea cu ciocanul... 21 (Precedat de: asemenea, la fel, potrivit, deopotrivă, egal, în rând, într-un chip, (înv) atocma) Stabilește un raport de asemănare. 22 Arată măsura Beau vinul cu vadra. 23-25 (Urmat de un numeral, de un substantiv etc.) Arată o cantitate, un preț, un număr (mare) sau un grad Mai scump cu un leu. 26 (Îoc înainte sau după; înainte de un cuvânt care conține o idee temporală) Arată simultaneitatea De-odată cu, cu timpul. 21 (Precedat de prep de, îcs ca de

– noapte, de

– iarnă etc.) începând (chiar) cu. 28 (Îacs) Din (timpul). 29 (Îlav) cu verb reflexiv:eme, cu timpul, cu zăbavă La timpul potrivit. 30 (Îal) După mult timp. 31 (Îal) Cândva. 32 (Îal) Încetul cu încetul. 33 (Îlav) cu flecare zi Zilnic. 34 (Îal) Într-una. 35-38 (Înainte de noțiuni temporale ca lună, an, zi, ceas etc.) Arată durata unei acțiuni, a unui angajament sau repetarea Lipsea cu lunile. 39-40 (Îlav) cu anul (ziua etc.) Pentru un an (o zi etc.). 41 Introduce un complement circumstanțial de timp Venise cu două ore mai devreme. 42 Introduce un complement circumstanțial cauzal Nu mai înțelegea nimic cu atâta confuzie în jur 43 (Înv) Introduce un complement circumstanțial final A venit cu acest scop. 44 Introduce un complement circumstanțial de mod Câștigă cu acid. 45 Formează locuțiuni modale Cu blândețe, cu grijă, cu binișorul. 46 (Îlav) cu aceste(a) cu toate Cu același înțeles. 47-48 Formează locuțiuni prepoziționale și conjuncționale cu toate că, la fel cu etc. 49 Introduce un complement circumstanțial sociativ Merg cuJean. 50 Introduce un complement circumstanțial de relație E primar numai cu numele.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cu
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cu:
cu, prepoziție –

1. Funcție asociativă: s-au pornit cu toată oastea (greacă Urechiă). –

2. Funcție atributivă: om cu dreptate (Creangă). –

3. Funcție reciprocă: s-a măritat cu un învățător (Rebreanu). –

4. Funcție instrumentală: aruncau cu pietre (Bălcescu). –

5. Funcție cantitativă: un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri). –

6. În același timp, totodată (funcție temporară): de cu iarnă murit-au și craiul (Neculce). –

7. În timpul (funcție durativă): nu venea cu zilele pe-acasă (Ispirescu). –

8. Funcție modală: privea la ei cu drag (Eminescu) (cu acest uz, coincide cu formațiile romanice cu

– mente). –

9. Din cauza (funcție cauzală): am răgușit cu surdul ista (Alecsandri). –

10. Deși, cu toate că (funcție concesivă, în combinație cu tot): eram trist, cu tot timpul frumos (Negruzzi). –

11. Ca la fel ca (funcție comparativă, în combinație cu mai multe adjectiv): potrivit cu năravul și apucăturile lui (Creangă).

– Mr., megl., istr. cu. latina cŭm (Pușcariu 421; Candrea-Dens., 417; REW 2385; Moser 418; DAR); conform italiana , spaniolă con, prov. com, co, portugheză comerț Observațiile din DAR, în legătură cu folosirea articulat cu această prepoziție nu par pertinente sau, cel puțin, nu sînt complete.

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CU:
CU prepoziție

I. Introduce un atribut sau un nume predicativ: a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesori: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul.

II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească.

III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu săptămânile. (expresie) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează locuțiune conjuncție și prepoziție: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. vezi Cu valoare de conjuncție: șoarecele cu pisica.

– latina cum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CU:
CU prepoziție

I. Introduce un atribut sau un nume predicativ: a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesori: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul.

II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească.

III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu săptămânile. (expresie) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează locuțiune conjuncție și prepoziție: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. vezi Cu valoare de conjuncție: șoarecele cu pisica.

– latina cum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CU:
CU prepoziție

1) (introduce un atribut sau un complement indirect) Zi cu soare.

2) (introduce complemente circumstanțiale) Plânge cu jale.

3) (introduce un element al subiectului multiplu și indică asocierea) Unu și cu unu fac doi.

4) (intră în alcătuirea prepozițiilor compuse și a locuțiunilor prepoziționale și conjuncționale) O dată cu... În raport cu... La fel cu... /<lat. cum

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CU:
CU prepoziție

1. (temporal) prin. (Serbarea începe cu focuri de artificii.)

2. (temporal) de, după. (Zi cu zi.)

3. (instrumental) din. (Pocnește cu biciul.)

4. (instrumental) prin. (Se înțeleg cu tălmaci.)

5. (arată conținutul) de. (Un pahar cu apă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Cu
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru Cu:
Cu, simbol chimic pentru cupru.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

Cu
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cu:
Cu ≠ fără
Definiție sursă: Dicționar de antonime

cu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cu:
cu prepoziție
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cu:
cu prepoziție
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CU'
CẮTRĂCẮTREcắtrucấtușiCUcuacCUÁCĂcuadragenarCUADRÁNT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
24/12 / Etimologie: moștenit din latinescul cum] Îoc fără și alternând cu conjuncția și, arată legătura strânsă între două ființe sau lucruri, proprietatea sau acțiunea comună, colaborarea, concordanța, asemănarea sau aceeași situație cu altcineva 1 Leagă două substantive sau un pronume cu un substantiv care desemnează ființe sau lucruri casă cu verandă.
2 Indică un conținut pahar cu bere.
3 Indică posesiunea om cu pardesiu.
4 Indică o legătură prieten cu mine.
5 Indică o însușire om cu talent.
6 Îlav cu.
Cu tot Împreună cu.
7-8 Îlav; rar cu toții, cu toatele Toți sau toate împreună.
9 Repetat, legând două noțiuni opuse sau extreme; îcs ca cu buni cu răi, cu proști -cudeștepți etc.
11 Îacs La un locuțiune 12 Leagă un substantiv repetat de două ori; îcs ca zi cu zi, ceas cu ceas, ban cu ban etc.
13 Îlav Zi cu zi În fiecare zi.
17 Indică un raport de înrudire Soră cu mine.
18-20 Arată instrumentul, mijlocul sau materia care servește la săvârșirea unei acțiuni Lovea cu ciocanul.
22 Arată măsura Beau vinul cu vadra.
Arată o cantitate, un preț, un număr mare sau un grad Mai scump cu un leu.
26 Îoc înainte sau după; înainte de un cuvânt care conține o idee temporală Arată simultaneitatea De-odată cu, cu timpul.
29 Îlav cu verb reflexiv:eme, cu timpul, cu zăbavă La timpul potrivit.
33 Îlav cu flecare zi Zilnic.
39-40 Îlav cu anul ziua etc.
42 Introduce un complement circumstanțial cauzal Nu mai înțelegea nimic cu atâta confuzie în jur 43 Înv Introduce un complement circumstanțial final A venit cu acest scop.
44 Introduce un complement circumstanțial de mod Câștigă cu acid.
46 Îlav cu acestea cu toate Cu același înțeles.
47-48 Formează locuțiuni prepoziționale și conjuncționale cu toate că, la fel cu etc.
49 Introduce un complement circumstanțial sociativ Merg cuJean.
Serbarea începe cu focuri de artificii.
Zi cu zi.
Pocnește cu biciul.
Se înțeleg cu tălmaci.
Un pahar cu apă.



GRAMATICA cuvântului cu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cu sa indeplinească rolul de: substantiv, verb

CUM DESPART ÎN SILABE cu?
Vezi cuvântul cu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cu?
[ cu ]
Se pare că cuvântul cu are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL cu
Inţelegi mai uşor cuvântul cu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
De față cu = în fața, în prezența cuiva
= toți, fără deosebire, la un locuțiune Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară
Locuţiune adverbiala Cu droaia = în număr mare
= pe termen de un an sau de o zi etc
Cu verb reflexiv:eme sau cu verb reflexiv:emea, cu timpul sau cu zăbavă = încetul cu încetul, o dată și o dată, cîndva
Cu fiecare zi = mereu, într-una
Vezi Cu sens concesiv, în locuțiune conjuncție Cu toate că = deși, admițînd că
= chiar ținînd seamă de
Corelativ al unei propoziții concesive Cu toate acestea = totuși
= pe timp de un an sau pe o zi etc
= pe timp de un an sau pe o zi etc



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Urs alb sau polar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
din sau în era noastră
transformarea plusvalorii în capital; fond de acumulare
specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice ursus maritimus
a linguși, a adula pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app