eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cui


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Cui [ cu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU cui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cui în mai multe dicționare

Definițiile pentru cui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cui:
cui sn [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/8 / V: (reg) cunu / Plural: cuie / Etimologie: moștenit din latinescul cuneus, -um] 1 (Mar) Pană. 2 Bucată de lemn și, mai ales, de metal subțire, de formă cilindrică sau cu muchii, ascuțită la un capăt și cu floare la celălalt, care se bate în lemn sau în zid, servind la fixarea unui obiect de altul. 3 (Îs) cui de lemn Cep. 4 (Îs) cui spintecat Piesă de siguranță dintr-o bucată de sârmă îndoită, care împiedică desfacerea piulițelor. 5 (Îe) cui cu (sau pe) cui (se) scoate Exprimă părerea că o suferință nouă face să se uite cea dinainte. 6 (Pfm; îe) A-și bate un cui în cap A adopta o atitudine care aduce necazuri. 7 (Pfm; îe) A avea nădejde în cineva ca într-un cui de tei A nu avea încredere. 8 (Pfm; îe) A fi (a se ști) cu (sau a avea, a-i sta, a-i intra) un cui la (sau în) inimă (sau în coastă) A avea o teamă mare. 9 (Pfm; îae) A avea un necaz mare. 10 (Pfm; îe) A sta (sau a fi ca) pe cuie A fi nerăbdător. 11 (Pfm; îae) A nu avea astâmpăr. 12 (Pfm; îe) A face cuie (de bleah) A-i fi frig. 13 Bucată de lemn sau de metal bătută sau înșurubată în perete sau în ușă servind drept cuier. 14 Fiecare din brațele cuierului. 15 (În casele țărănești; pex) Cuier de perete. 16 (Pfm; îe) A-și pune pofta-n cui A renunța la un lucru mult dorit. 17 (Reg; adesea lpl) Zăvor de lemn. 18 Bucată de lemn înfiptă în ușă drept clanță. 19 (Reg; îs) -ul capătului, cuiie la capete, cuiele de la capul osiilor, cuiul de bleah, cuiul de carâmb, cuiele de la răscoale Cuiele (2) care țin fixă roata carului. 20 (Mol; la car; îs) cui prin dric(uri) Cui (2) care unește piscul cu inima și cu vârtejul carului. 21 (Mun; la car; îs) cui din inima (sau din inimoiul căruței sau carului, cuiul inimii) Cui (2) care trece prin dricuri. 22 (Reg; la car; îs) cui din urechi Cui (2) care trece prin urechile proțapului și prin pisc. 23 (La căruțe) Cui (2) bătut la capătul oiștei, de care se leagă opritorile. 24 (Reg; la jug; îs) cuiul jugului, cuiul din (la, prin) jug, cuiul japiței, -cuiul grindeiului Cui (2) care intră prin gaura japiței, a proțapului, prin cea din ceafa jugului și prin proțap și care, de obicei, rămâne totdeauna la jug. 25 (La jug) Resteu. 26 (Reg; la cârcea; îs) cuiul lopățelei Cuiul (2) care se varsă la capătul din stânga al lopățelei cârcelei. 27 (Reg; la plug; îs) cuiul potângului Cui (2) care apucă potângul plugului. 28 (La grapă; îs) cuiele grapei Dinții grapei. 29 (La războiul de țesut) Cui (2) care se vâră într-una din găurile lopățicei spre a împiedica sulul de a se da înapoi. 30 (La vârtelniță) Fiecare din cele patru fofeze de la capetele răscrucilor. 31 (Reg; îs) cuiele alergătoarei Cuiele (2) care trec prin capetele celor două fofeze și prin capătul de sus al răzimătoarei alergătoarei. 32 (Reg; îs) cui de scară sau cuiul scării Fuscel. 33 (Reg; îs) cuiele fagurului Cele câteva rânduri de bețe pe care se clădesc fagurii. 34 (Reg; la masa dulgherului; îs) cuiul șurubului Răsucitorul. 35 (Pop; la vioară) Cheie ce întinde coarda. 36 (Reg; la case țărănești) Fiecare din parii, în jurul cărora se împletesc nuielele pe care se lipește humă, obținându-se astfel pereții casei. 37 (Reg; îcs) De-a cuiul (sau cuiu) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 38 (Reg) Pahar mic. 39 (Reg) Țoi. 40 (Reg; fig; ned) Boală cu junghiuri. 41 (Pfm; îe) A avea cuie la inimă A avea crampe la stomac. 42 (Iht; reg) Porcușor. 43 (Pop; îs) cuiul lui Pepelea Drept al cuiva care, permițând o interpretare abuzivă, aduce neplăceri altcuiva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

CUI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUI:
CUI, cuie, substantiv neutru

1. Mică piesă cilindrică sau în patru muchii, de metal sau. de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se leagă sau se fixează două sau mai multe părți între ele, care se bate în lemn sau în zid pentru a servi ca suport etc. Mi-oi cumpăra... o mînă de cuie. CAMILAR, N. I 166. Înfipse repede luminarea într-un cui de pe colțu lăzii. BUJOR, S. 110.
       • (tehnică) Cui spintecat = piesă de siguranță care împiedică desfacerea piulițelor.
       • Expresia: A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă. Cui pe cui scoate sau cui cu cui se scoate = o suferință face să se uite cea dinainte.
       • (Familiar) A face (sau a tăia) cuie = a dîrdîi de frig. O să vă pui să faceți nițele cuie, clănțănindu-vă dinții. ISPIRESCU, L. 323.
♦ (Mai ales în legătură cu verbele «a pune», «a atîrna») Cuier simplu de perete. își puse în cui, paltonul ud. EMINESCU, N. 35. Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui. ALECSANDRI, P. A. 163.
       • Cuiul lui, Pepelea = cui pe care Pepelea (personaj din basmele! populare) îl poseda în casa altuia și care-i servea drept, pretext ca să intre în casa aceluia de cîte ori voia; figurat, drept pe care și-l creează cineva pe baze șubrede, pentru a stingheri pe altul.
       • Expresia: A-și pune pofta în cui = a renunța la un lucru mult dorit. Ba cît despre fata lui Papură-împărat, pune-ți pofta în cui. ALECSANDRI, T. 396.

2. Nume dat mai multor piese de lemn sau de metal, (la car, la jug, la plug, la războiul de țesut etc.) asemănătoare ca formă cu cuiul (1). Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt. ISPIRESCU, L. 226.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUI:
CUI, cuie, substantiv neutru

1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc.
       • (tehnică) Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor.
       • Expresia: Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior. (familial) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul.
♦ Cuier simplu de perete.
       • Expresia: A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit.

2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui (1).

– latina cuneus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUI:
CUI, cuie, substantiv neutru

1. Piesă de metal sau de lemn, formată dintr-o tijă cu vârf ascuțit și cu un capăt numit floare, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc.
       • (tehnică) Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor.
       • Expresia: Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior. (familial) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul.
♦ Cuier simplu de perete.
       • Expresia: A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit.

2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui (1).

– latina cuneus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cui
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cui:
cúi (cúie), substantiv neutru –

1. Piesă mică turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, diblu. –

2. Crampon. –

3. Cuier, cîrlig. –

4. Înțepătură, junghi.

– Istr. cuñu. latina cuneus (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 426; REW 2396; DAR); conform albaneză kuń (Meyer 215; Philippide, II, 639), prov. cunh, limba franceza coin, spaniolă cuño, portugheză cunho.

– derivat cuier, substantiv neutru (suport pe care se atîrnă obiecte de îmbrăcăminte); cuia, verb (a fixa talpa la pantofi cu ținte de lemn); cuișor, substantiv neutru (dim. al lui cui; cataramă; condiment alimentar aromat; plantă, Ribes aureum); cuișoare, substantiv feminin plural (nume dat mai multor plante ornamentale: Ribes aureum, Asclepias cornuti, Dianthus Carthusianorum, Dianthus chinensis, Caryophyllus aromaticus). conform încuia, descuia.
Forme diferite ale cuvantului cui: cúie

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUI:
CUI cuie n.

1) Obiect de metal sau de lemn, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se fixează două piese împreună sau care se bate în perete, servind de cuier.
       • A-și pune pofta-n cui a renunța la ceva.

2) Piesă metalică asemănătoare cu acest obiect.
       • cui de siguranță știft de siguranță. cui de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus
Forme diferite ale cuvantului cui: cuie

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUI:
CUI s.

1. (învechit) găvozd. (A bătut un cui în perete.)

2. (tehnic) cui cilindric = spin, știft; cui de siguranță = splint.

3. (tehnic) ciocîlteu, (Olt. și vestul Muntenia) teglici. (cui la jug.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cui
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cui:
cui, cuie substantiv neutru

1. (tox.) acul seringii hipodermice folosite la administrarea unui drog prin injectare.

2. (tox.) țigară de marijuană.

3. (tox.) bilă de heroină.

4. țigară.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUI:
CUI substantiv verbal colț, fuscel, ic, măsea, pană, spiță, treaptă, țintă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

cui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cui:
cui substantiv verbal COLȚ. FUSCEL. IC. MĂSEA. PANĂ. SPIȚĂ. TREAPTĂ. ȚINTĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cui:
cui substantiv neutru, plural cúie
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cui:
cui1 substantiv neutru, plural cúie
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cui:
cui2 pr. vezi cíne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CUI'
CÚHNIEcuhnișoarăcuhucíCuhureștiCUIcuiacuiatCUIBCUIBÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 254/8 / V: reg cunu / Plural: cuie / Etimologie: moștenit din latinescul cuneus, -um] 1 Mar Pană.
3 Îs cui de lemn Cep.
4 Îs cui spintecat Piesă de siguranță dintr-o bucată de sârmă îndoită, care împiedică desfacerea piulițelor.
5 Îe cui cu sau pe cui se scoate Exprimă părerea că o suferință nouă face să se uite cea dinainte.
6 Pfm; îe A-și bate un cui în cap A adopta o atitudine care aduce necazuri.
7 Pfm; îe A avea nădejde în cineva ca într-un cui de tei A nu avea încredere.
8 Pfm; îe A fi a se ști cu sau a avea, a-i sta, a-i intra un cui la sau în inimă sau în coastă A avea o teamă mare.
10 Pfm; îe A sta sau a fi ca pe cuie A fi nerăbdător.
12 Pfm; îe A face cuie de bleah A-i fi frig.
16 Pfm; îe A-și pune pofta-n cui A renunța la un lucru mult dorit.
19 Reg; îs -ul capătului, cuiie la capete, cuiele de la capul osiilor, cuiul de bleah, cuiul de carâmb, cuiele de la răscoale Cuiele 2 care țin fixă roata carului.
20 Mol; la car; îs cui prin dricuri Cui 2 care unește piscul cu inima și cu vârtejul carului.
21 Mun; la car; îs cui din inima sau din inimoiul căruței sau carului, cuiul inimii Cui 2 care trece prin dricuri.
22 Reg; la car; îs cui din urechi Cui 2 care trece prin urechile proțapului și prin pisc.
24 Reg; la jug; îs cuiul jugului, cuiul din la, prin jug, cuiul japiței, -cuiul grindeiului Cui 2 care intră prin gaura japiței, a proțapului, prin cea din ceafa jugului și prin proțap și care, de obicei, rămâne totdeauna la jug.
26 Reg; la cârcea; îs cuiul lopățelei Cuiul 2 care se varsă la capătul din stânga al lopățelei cârcelei.
27 Reg; la plug; îs cuiul potângului Cui 2 care apucă potângul plugului.
28 La grapă; îs cuiele grapei Dinții grapei.
31 Reg; îs cuiele alergătoarei Cuiele 2 care trec prin capetele celor două fofeze și prin capătul de sus al răzimătoarei alergătoarei.
32 Reg; îs cui de scară sau cuiul scării Fuscel.
33 Reg; îs cuiele fagurului Cele câteva rânduri de bețe pe care se clădesc fagurii.
34 Reg; la masa dulgherului; îs cuiul șurubului Răsucitorul.
37 Reg; îcs De-a cuiul sau cuiu Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
41 Pfm; îe A avea cuie la inimă A avea crampe la stomac.
43 Pop; îs cuiul lui Pepelea Drept al cuiva care, permițând o interpretare abuzivă, aduce neplăceri altcuiva.
CUI cuie n.
       • A-și pune pofta-n cui a renunța la ceva.
       • cui de siguranță știft de siguranță.
Cui de bujie electrod central de aprindere.
A bătut un cui în perete.
Cui la jug.
A bătut un cui în perete.

GRAMATICA cuvântului cui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cui poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cui sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cui are forma: cúie
VEZI PLURALUL pentru cui la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cui?
Vezi cuvântul cui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cui?
[ cu-i ]
Se pare că cuvântul cui are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL cui
Inţelegi mai uşor cuvântul cui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
tehnică Cui spintecat = piesă de siguranță care împiedică desfacerea piulițelor
A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă
Cui pe cui scoate sau cui cu cui se scoate = o suferință face să se uite cea dinainte
Familiar A face sau a tăia cuie = a dîrdîi de frig
Cuiul lui, Pepelea = cui pe care Pepelea personaj din basmele! populare îl poseda în casa altuia și care-i servea drept, pretext ca să intre în casa aceluia de cîte ori voia; figurat, drept pe care și-l creează cineva pe baze șubrede, pentru a stingheri pe altul
A-și pune pofta în cui = a renunța la un lucru mult dorit
tehnică Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor
Cui pe sau cu cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior
Familial A face sau a tăia cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig
A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc
Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul
A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit
tehnică Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor
Cui pe sau cu cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior
Familial A face sau a tăia cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig
A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc
Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul
A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit
Tehnic cui cilindric = spin, știft; cui de siguranță = splint

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cui

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Masă verde?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi pasiv, comod, nesimțit
a lithospermum officinale regional mărgelușă, învechit mălăcel; b setaria verticillata dughie, mohor, regional bursoacă
a masă2 1, de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; prin extensie joc de noroc; b masă2 1 în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale
loc în primele rânduri într-o sală de spectacol
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app