eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție culme


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Culme [ cul-me ]
VEZI SINONIME PENTRU culme PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului culme în mai multe dicționare

Definițiile pentru culme din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CULME
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULME:
CÚLME, culmi, substantiv feminin

1. Partea de sus, înălțimea ascuțită și prelungită orizontal a unui munte sau a unui deal; creștet. vezi creastă, coamă, spinare. Din culmea pleșuvă cu creștetul alb Privirea mea zboară departe. GOGA. P. 52. În locul gardului de pe cîmp, vede acum o gireadă mare și două mai mici, așezate pe culmea dealului. CREANGĂ, P. 158. Este și măreție și sublim în culmile care se înalță încununate de brazi întunecați. RUSSO, O. 100.
       • figurat Vedea culmile strălucite ale unui oraș. EMINESCU, N. 70.
♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. Mulțimea s-adunase ca-n zi de sărbătoare, Era o zi senină era mărețul soare Ajuns în culmea sa. BOLLIAC, O. 201.

2. figurat Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. Partidul arată maselor că drumul spre culmile luminoase ale socialismului nu este un drum ușor, că el este legat de greutăți inerente perioadei de trecere de la capitalism la socialism, căci în această perioadă lupta de clasă se ascute și mai mult. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. Țăranii erau în culmea fericirii. Aplaudau din răsputeri. SAHIA, N. 66.
       • Locuţiune adverbiala La culme = cît se poate de mult, la maximum. Cînd auzeam noi pe moș Luca pomenind cu drag de casă, și cînd mai vedeam cum rămîn satele și locurile frumoase în urmă, și tot altele necunoscute se înfățoșează înainte-ne, supărarea noastră creștea la culme. CREANGĂ, A. 124. Răbdarea vînătorului era ajunsă la culme, ODOBESCU, S. III 47.
       • Expresia: Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = (asta) întrece orice margini, orice închipuire, e nemaipomenit.

3. (Popular) Prăjină lungă, atîrnată în casele țărănești de grinzi sau așezată în preajma cuptorului, pe care se așază haine, obiecte casnice etc. De-a lungul prispelor atîrnă pe culmi velințe vărgate, cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, O. A. II 132. Căută...pe sub pat, pe culme, și-i dete niște țoale de pus pe dînsa. ISPIRESCU, L. 396. Deasupra patului o culme, pe care stau aruncate cîteva haine ponosite. CONTEMPORANUL, VII 490.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

culme
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culme:
culme substantiv feminin [Atestat: URECHE, ap. LET. I, 141/33 / V: culmemă, culmemie / Plural: culmemi și (rar) culmemuri / Etimologie: moștenit din latinescul culmen] 1 Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal Si: creastă, coamă, spinare, vârf (pop) culmiș. 2 Muchie orizontală formată de cele două planuri înclinate ale acoperișului. 3 (Reg) Grindă orizontală în care sunt fixați căpriorii acoperișului. 4 (Pan) Muchia de sus a unui zid. 5 (Pgn) Partea cea mai de sus. 6 (Reg; la cal) Coamă. 7 (Reg) Podoabă din vârful coifului. 8 (Fig) Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge Si: apogeu. 9 (Pfm; îlav) La (nob în) culme Foarte mult. 10 (Pfm; îcs) culmea culmemilor Nemaipomenit! 11 (Reg) Prăjină lungă (în casele țărănești), fixată de grinzi, de care se atârnă haine, țesături sau obiecte. 12 (Reg; spc; lpl) Două sau mai multe rânduri de bețe pe care se clădesc fagurii. 13 (Reg) Țesătură țărănească, colorată, în formă de fâșie, întinsă pe perete ca podoabă. 14 (Pfm; îe) Ce-i pe mine, și pe culme Asta-i tot ce am! 15 Punctul cel mai înalt în traiectoria unui corp ceresc. 16 (Pfm; îe) A fi în culmea fericirii A fi foarte fericit. 17 (Pfm; îe) Asta-i culmea! Exprimă indignarea.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

culme
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru culme:
cúlme (cúlmi), substantiv feminin –

1. Vîrf, creastă. –

2. Coamă, linie de intersecție a două versante de acoperiș. –

3. Prăjină orizontală în casele țărănești, de care se atîrnă haine. –

4. Culme, apogeu. –

5. Desăvîrșire, perfecțiune. –

6. Cruce de ramă, la stupi. –

7. Pînză țesută în casă pentru împodobirea interiorului.

– Mr. culme, megl. culmi. latina culmen (Diez, I, 133; Pușcariu 437; Candrea-Dens., 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; conform albaneză kuljm (Meyer 213; Philippide, II, 639), italiana (spaniolă) colmo, limba franceza comble, spaniolă cumbre, portugheză (gal.) cume.

– derivat culmiș, substantiv neutru (culme); culminăriță, substantiv feminin (pînză de casă pentru mobile), care pare să reprezinte un *culminaria (Candrea-Dens., 432; DAR).

– derivat neol. culmina, verb, din limba franceza ; culminant, adjectiv; culminație, substantiv feminin
Forme diferite ale cuvantului culme: cúlmi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CULME
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULME:
CULME s.

1. (georgrafic) creastă, creștet, pisc, vîrf, (rar) obîrșie, (învechit și regional) sîmcea, (regional) piscan, spic, tigvă, titilă, vîrvare, (Țransilv.) picui, (Moldova, Transilvania și Maramures) țiclău, (învechit) suiș. (Alpiniștii au atins culme muntelui.)

2. (georgrafic) coamă, creastă, creștet, muchie, spinare, sprinceană, (popular) culmiș. (Înaintează pe culme muntelui.)

3. (construcții) coamă, creastă, (regional) comană, coroană, laț, samară, slimnă. (culme a acoperișului unor case.)

4. (regional) rudar, rudă. (De culme se atîrnă unele obiecte, în casele țărănești.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



CULME
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CULME:
CÚLME culmei forme

1) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; coamă; creastă; spinare; creștet; vârf; pisc.

2) Punctul cel mai înalt față de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cerească.

3) figurat Punct culminant în evoluția unui fenomen, a unei situații sau a unei acțiuni; apogeu. În culmeea fericirii.
       • (Asta-i) culmeea! culmeea culmilor! asta întrece orice măsură; e nemaipomenit.

4) Băț lung sprijinit de grinzi într-o casă țărănească, pe care se atârnă haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen
Forme diferite ale cuvantului culme: culmei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CULME
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULME:
CÚLME, culmi, substantiv feminin

1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal și ușor înclinată, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.

2. figurat Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
       • Expresia: Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit.

3. (popular) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.

– latina culmen.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CULME
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULME:
CÚLME, culmi, substantiv feminin

1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș.
♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.

2. figurat Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.
♦ Expresia: Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit.

3. (popular) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc.

– latina culmen.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

culme
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru culme:
cúlme forme (latina culmen; italiana colmo, vfr. colme, spaniolă cumbre, pg. cume). Partea de sus, coama: culmea îndrăzneliĭ. Asta e culmea culmilor, e ne maĭ pomenit, colosal. La culme, în cel maĭ mare grad: obraznic la culme. Prăjină așezată orizontal de care se atîrnă haĭne, velințe ș. a. în casele țăranilor: rochița de pe culme. (Teod. P. P. 305). vezi sleme.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

culme
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru culme:
culme forme

1. partea cea mai de sus: coama casei, pisc de deal, etc.;

2. figurat gradul cel mai înalt: culmea îndrăznelii;

3. prăjină legată de grinzile podinei (la casele țărănești) pe care se țin hainele. [latina CULMEN].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

culme
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culme:
cúlme substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúlmii; plural culmi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

culme
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culme:
cúlme substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúlmii; plural culmi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CULME
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CULME:
CÚLME substantiv verbal apogeu.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

culme
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru culme:
culme substantiv verbal APOGEU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CULME'
CULMculmăculmarculmariuCÚLMECULMEAculmeciCÚLMENculmie

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL culme
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culme dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 141/33 / V: culmemă, culmemie / Plural: culmemi și rar culmemuri / Etimologie: moștenit din latinescul culmen] 1 Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal Si: creastă, coamă, spinare, vârf pop culmiș.
9 Pfm; îlav La nob în culme Foarte mult.
10 Pfm; îcs culmea culmemilor Nemaipomenit! 11 Reg Prăjină lungă în casele țărănești, fixată de grinzi, de care se atârnă haine, țesături sau obiecte.
14 Pfm; îe Ce-i pe mine, și pe culme Asta-i tot ce am! 15 Punctul cel mai înalt în traiectoria unui corp ceresc.
16 Pfm; îe A fi în culmea fericirii A fi foarte fericit.
17 Pfm; îe Asta-i culmea! Exprimă indignarea.
Alpiniștii au atins culme muntelui.
Înaintează pe culme muntelui.
Culme a acoperișului unor case.
De culme se atîrnă unele obiecte, în casele țărănești.
CÚLME culmei forme 1 Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; coamă; creastă; spinare; creștet; vârf; pisc.
În culmeea fericirii.
       • Asta-i culmeea! culmeea culmilor! asta întrece orice măsură; e nemaipomenit.
De culme se atârnă unele obiecte, în casele țărănești.

GRAMATICA cuvântului culme?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culme.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul culme poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul culme sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul culme are forma: culmi
    VEZI PLURALUL pentru culme la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE culme?
Vezi cuvântul culme desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culme?
[ cul-me ]
Se pare că cuvântul culme are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL culme
Inţelegi mai uşor cuvântul culme dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala La culme = cît se poate de mult, la maximum
Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, orice închipuire, e nemaipomenit
Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit
♦ Expresia: Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL culme

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma agenție de bilete?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a a nu putea înghiți; b a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi
dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare
birou unde se vând cu anticipație bilete pentru spectacole, concerte etc
cu ceartă, cu tocmeală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?