eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție curator


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Curător [ cu-ră-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU curător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului curator în mai multe dicționare

Definițiile pentru curator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curător:
curător, curatoroare [Atestat: VARLAAM, C. 226 / V: curatoriu / Plural: curatori, curatoroare / Etimologie: cura4 + -tor] (Îrg) 1 a Care aleargă. 2 a (despre lichide) Curgător. 3 a Din care curge, izvorăște ceva. 4 a Care se scurge. 5 a Dăinuitor vezi stătător. 6 substantiv masculin și feminin Alergător. 7 sn Tip de caș nedefinit mai îndeaproape. 8 sn (îs) curator de caș Roată de caș întreagă.
Forme diferite ale cuvantului curator: curatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

curator
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curator:
curator substantiv masculin [Atestat: (a. 1780) BUL. comerț istorie II, 215 / A și: (reg) curatorratcurator / V: corcurator, (pop) coratăr, (înv) curatore / Plural: curatori / Etimologie: franceza curateur, lat curator] 1 (Înv) Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. 2 (Reg) Epitrop al bisericii.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CURATÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURATÓR:
CURATÓR, curatori, substantiv masculin Persoană însărcinată cu o curatelă. vezi tutor, epitrop. Mihai porni și pe fiu-său Pătrașcu în Țara Romînească... spre a cîrmui țara în locul lui și-i dete de curator pe Pancratie Sennyei. BĂLCESCU, O. II 264.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CURATÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURATÓR:
CURATÓR substantiv masculin

1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă.

2. cel care lichidează o firmă falimentară.

3. administrator al unei case memoriale. (< limba franceza curateur, latina curator)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

curator
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curator:
*curatór, -oáre substantiv (latina curator, despre curare, a îngriji. vezi procurator). juridic Persoană pusă de lege să administreze averea și interesele unuĭ major incapabil saŭ unuĭ minor emancipat. vezi tutor.
Forme diferite ale cuvantului curator: -oáre marchiz

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

curator
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curator:
curator m. cel numit de justiție a supraveghia interesele unui minor emancipat, a administra averea unui major declarat incapabil sau a purta grijă de o moștenire vacantă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CURATÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURATÓR:
CURATÓR, curatori, substantiv masculin Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă.

– Din limba franceza curateur, latina curator.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CURATÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURATÓR:
CURATÓR, curatori, substantiv masculin Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă.

– Din limba franceza curateur, latina curator.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CURATÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURATÓR:
CURATÓR curatori m. Persoană care are anumite obligații, stabilite prin curatelă, față de cineva. /<fr. curateur, latina curator
Forme diferite ale cuvantului curator: curatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CURATÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURATÓR:
CURATÓR substantiv masculin Cel însărcinat cu o curatelă. [< latina curator, conform limba franceza curateur].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CURĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂTÓR:
CURĂTÓR, -OÁRE adjectiv verbal curgător.
Forme diferite ale cuvantului curator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

curator
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curator:
curatór substantiv masculin, plural curatóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

curator
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curator:
curatór substantiv masculin, plural curatóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CURATOR'
curățitoriucurățiturăCURATÍVCURĂTOÁRECURATÓRcuratorecuratoriecurătoriuCURATÓRIUM

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curator
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Curător, curatoroare [Atestat: VARLAAM, C.
226 / V: curatoriu / Plural: curatori, curatoroare / Etimologie: cura4 + -tor] Îrg 1 a Care aleargă.
8 sn îs curator de caș Roată de caș întreagă.
Comerț istorie II, 215 / A și: reg curatorratcurator / V: corcurator, pop coratăr, înv curatore / Plural: curatori / Etimologie: franceza curateur, lat curator] 1 Înv Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă.
CURATÓR curatori m.

GRAMATICA cuvântului curator?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curator.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curator poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul curator sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul curator are forma: curatóri
VEZI PLURALUL pentru curator la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE curător?
Vezi cuvântul curător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curător?
[ cu-ră-tor ]
Se pare că cuvântul curător are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cântec bătrânesc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic
fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre zonele periferice ale corpului
baladă populară veche
cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app