eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cuvanta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Cuvânta [ cu-vân-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU cuvânta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cuvanta în mai multe dicționare

Definițiile pentru cuvanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a cuvânta
Verbul: a cuvânta (forma la infinitiv)
A cuvânta conjugat la timpul prezent:
  • eu cuvântez
  • tu cuvântezi
  • el ea cuvântează
  • noi cuvântăm
  • voi cuvântați
  • ei ele cuvântează
VEZI VERBUL a cuvânta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuvânta:
cuvânta [Atestat: DOSOFTEI, PS. 16 / prezentul indicativ: cuvânt / Etimologie: moștenit din latinescul convento, -are] 1 (Înv) A vorbi. 2 (Nob; înv) A descrie. 3 verb reflexiv: (Înv) A se spune. 4 verb tranzitiv: (îe) A cuvanta de bine sau de rău (pe cineva) A vorbi de bine sau de rău pe cineva. 5 verb tranzitiv: A articula cuvinte. 6 verb reflexiv: A se adresa cuiva. 7 verb tranzitiv: A pune o vorbă bună pe lângă cineva. 8 verb tranzitiv: (Rar; îe) A-l cuvanta (pe cineva) A se adresa cuiva. 9 verb tranzitiv: (îae) A-i da cuiva cuvântul. 10 verb reflexiv: (Nob; înv; îe, după sl vele-recevati] A mare cuvanta A se răsti la cineva. 11 verb tranzitiv: (Înv) A slăvi. 12 verb reflexiv: (Înv) A binecuvânta. 13 verb tranzitiv: A da ordin. 14 verb tranzitiv: A declara. 15 verb reflexiv: A ține un discurs. 16 verb reflexiv: A recita.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

cuvânta
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvânta:
cuvânta verb vezi AFIRMA. DECLAMA. DECLARA. MĂRTURISI. RECITA. RELATA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cuvânta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvânta:
cuvântá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cuvântéz, persoana a treia singular: el / ea și plural cuvânteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cuvânta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuvânta:
cuvântá (a cuvanta) verb, indicativ prezent 3 cuvânteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CUVANTA'
CUVÂNTcuvânt-chéiecuvânt-mátcăcuvânt-vedétăCUVÂNTÁCUVÂNTÁRCUVÂNTÁRECUVÂNTĂRÉȚcuvântariu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuvânta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuvânta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
4 verb tranzitiv: îe A cuvânta de bine sau de rău pe cineva A vorbi de bine sau de rău pe cineva.
8 verb tranzitiv: Rar; îe A-l cuvânta pe cineva A se adresa cuiva.
10 verb reflexiv: Nob; înv; îe, după sl vele-recevati] A mare cuvânta A se răsti la cineva.
Cuvântá a cuvânta verb, indicativ prezent 3 cuvânteáză.

GRAMATICA cuvântului cuvânta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuvânta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuvânta poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul cuvânta se conjugă: ei ele cuvânteáză

CUM DESPART ÎN SILABE cuvânta?
Vezi cuvântul cuvânta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuvânta?
[ cu-vân-ta ]
Se pare că cuvântul cuvânta are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuvânta

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Vătășie de plai?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fugi repede și pe furiș, a o șterge
prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă
subprefectură
în mod sigur, clar, neîndoios; în scris
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app