 | as |
|
| Delict [ de-lict ] VEZI SINONIME PENTRU delict PE ESINONIME.COM definiția cuvântului delict în mai multe dicționareDefinițiile pentru delict din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DELICT: DELÍCT delicte n. 1) Încălcare a legii, pedepsită cu amendă penală sau cu închisoare corecțională; infracțiune de gravitate medie. • Corp delict dovadă materială de violare a legii. 2) Act nepermis de lege și sancționat printr-o pedeapsă corecțională. • In flagrant delict în momentul comiterii unui act nepermis. /<fr. délit, latina delictum Forme diferite ale cuvantului delict: delicte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DELICT: DELÍCT substantiv neutru (juridic) 1. Termen general pentru o violare a legilor penale, care se pedepsește cu închisoare, muncă silnică, amendă etc. vezi contravenție, infracțiune, crimă. 2. (prin extensie) Act nepermis de lege și sancționat printr-o pedeapsă corecțională. [< latina delictum, conform limba franceza délit]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru delict: delíct sn [Atestat: INSTRUCȚII, 17/39 / V: (înv) delictít / Plural: delicte / Etimologie: franceza délit, lat delictum] 1 Fapt nepermis de legea penală. 2 Infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DELICT: DELÍCT, delicte, substantiv neutru Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. – Din latina delictum. conform limba franceza délit. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DELICT: DELÍCT, delicte, substantiv neutru Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. – Din latina delictum. conform limba franceza délit. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DELICT: DELÍCT, delicte, substantiv neutru Fapt nepermis de lege; infracțiune (sancționată cu o pedeapsă corecțională). vezi infracțiune, culpă. • Flagrant delict vezi flagrant. Corp delict vezi corp. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru delict: delict m. 1. călcare de lege; corpul delictului, ceea ce servă materialicește a-l dovedi; 2. fapt pedepsit de tribunalul corecțional; flagrant delict, constatat asupra faptului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DELICT: DELÍCT substantiv neutru încălcare ușoară a legii penale, sancționată cu închisoare corecțională sau amendă. (< latina delictum, limba franceza délict) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru delict: delíct (delícte), substantiv neutru – Infracțiune. latina delictum (secolul XIX). – derivat delictuos, adjectiv, din limba franceza délicteux. Forme diferite ale cuvantului delict: delícte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DELICT: DELICT substantiv (juridic) vină, (învechit) vegheată. (Pentru ce delict a fost judecat?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru delict: delíct substantiv neutru, plural delícte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru delict: delíct substantiv neutru, plural delícte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DELICT' DELICATÉȚEDELICÁTODELICIÓSDELÍCIUDELÍCTDELICTUÁLDELICTUÓSDELICVÉNTDELICVÉNȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL delict Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului delict dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DELÍCT delicte n. • Corp delict dovadă materială de violare a legii. • In flagrant delict în momentul comiterii unui act nepermis. Delíct sn [Atestat: INSTRUCȚII, 17/39 / V: înv delictít / Plural: delicte / Etimologie: franceza délit, lat delictum] 1 Fapt nepermis de legea penală. Pentru ce delict a fost judecat?. Pentru ce delict a fost judecat?. |
GRAMATICA cuvântului delict? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului delict. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul delict poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE delict? Vezi cuvântul delict desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul delict?[ de-lict ] Se pare că cuvântul delict are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL delict |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma acid barbituric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul delict are forma: delícte
