eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dibuiala


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dibuială [ di-bu-ia-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU dibuială PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dibuiala în mai multe dicționare

Definițiile pentru dibuiala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBUIALĂ:
DIBUIÁLĂ, dibuieli, substantiv feminin

1. Dibuire. Serafim deschise o condică îngustă în care își avea însemnările lui și, după multe dibuieli și șușuieli, răspunse. STĂNOIU, C.

I. 80.

2. (Rar) Lucrare șovăielnică, de începător. Am trimis revistei «Viața» prima mea dibuială literară... Directorii mi-au răspuns: «Mai încercați». GALACTION, O. I

15.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dibuială
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibuială:
dibuiálă substantiv feminin [Atestat: POLIZU / P: dibuialabu-iadibuiala / Plural: dibuialaiéli / Etimologie: dibui + -eală] 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Fig) Lucrare șovăielnică de începător, care denotă lipsă de experiență, incertitudine.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DIBUIALĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBUIALĂ:
DIBUIÁLĂ, dibuieli, substantiv feminin Dibuire.
♦ figurat Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva.

– Dibui + sufix -eală.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DIBUIALĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBUIALĂ:
DIBUIALĂ substantiv bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (învechit și regional) orbecare. (dibuiala prin întuneric.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DIBUIALĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBUIALĂ:
DIBUIÁLĂ dibuialaiéli forme

1) vezi A DIBUI.

2) figurat (mai ales în literatură, artă) Încercare nesigură; lucrare de începător. [silabe -bu-ia-] /v. a dibui
Forme diferite ale cuvantului dibuiala: iéli

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DIBUIALĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBUIALĂ:
DIBUIÁLĂ, dibuieli, substantiv feminin Dibuire.
♦ figurat Lucrare făcută de cineva fără experiență.

– Dibui + sufix -eală.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dibuială
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibuială:
dibuiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dibuiélii; plural dibuiéli
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dibuială
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibuială:
dibuiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dibuiélii; plural dibuiéli
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DIBUIALA'
DIBÓLDIBOȘUdibrometánDIBUÍDIBUIÁLĂDIBUÍREDIBUÍTdibuítedibuitor

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIBUIALĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dibuială dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dibuiálă substantiv feminin [Atestat: POLIZU / P: dibuialĂbu-iadibuialĂ / Plural: dibuialĂiéli / Etimologie: dibui + -eală] 1-7 Dibuire 1-7.
DibuialĂ prin întuneric.
DIBUIÁLĂ dibuialĂiéli forme 1 vezi A DIBUI.

GRAMATICA cuvântului DIBUIALĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dibuială.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIBUIALĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DIBUIALĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul dibuială are forma: dibuiéli
VEZI PLURALUL pentru DIBUIALĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dibuială?
Vezi cuvântul dibuială desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dibuială?
[ di-bu-ia-lă ]
Se pare că cuvântul dibuială are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIBUIALĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Iederă albă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi
specie de pisică originară din extremul orient, cu ochii albaștri, cu părul cafeniu, scurt, moale, mătăsos și cu coada scurtă
arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule daphne blagayana
a fi atent la ceva, a observa cu atenție ceva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app