 | as |
|
| Dibuit [ di-bu-it ] VEZI SINONIME PENTRU dibuit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dibuit în mai multe dicționareDefinițiile pentru dibuit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBUIT: DIBUÍT1 substantiv neutru (În expresie) Pe dibuite = dibuind, căutînd (pe întuneric); umblînd nesigur, pipăind. Pe dibuite ajunseră acolo și, cu inima strînsă, începură să sape. AGÎRBICEANU, S. P. 26. Iana, îndată ce simți că s-a potolit casa, se sculă binișor și, fără a aprinde pic de lumînare ca să nu deștepte verb reflexiv:eo roabă, se găti și se îmbrăcă pe dibuite cu tot ce avea mai scump. POPESCU, B. III 48. (figurat) Să mai umble acum pe dibuite, de la ușă la ușă, ca să o caute, asta nu mai era cu putință. SLAVICI, O. I 345. – Formă gramaticală: (în expresie) dibuite. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBUIT: DIBUÍT2, -Ă, dibuiți, -te, adjectiv Găsit, descoperit, aflat (după multă căutare). Am legat pe Harap de un capăt de bîrnă, dibuit în perete. GALACTION, O. I 81. ♦ figurat (Rar) Neclar, imprecis. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. Căsuțele de var Au singure contururi dibuite. CAMIL PETRESCU, vezi 24. Forme diferite ale cuvantului dibuit: dibuit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibuit: dibuít2, dibuită [Atestat: CR (1839), 2631/25 / Plural: dibuitiți, dibuite / Etimologie: dibui] 1 a Care este aflat, găsit, descoperit după multă căutare sau după multe încercări. 2 a (Rar) Neclar. 3 a (Îvr) Ochit. 4 av În mod șovăielnic Si: nesigur. Forme diferite ale cuvantului dibuit: dibuită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBUIT: DIBUIT substantiv bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (învechit și regional) orbecare. (dibuit prin întuneric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibuit: dibuít1 sn [Atestat: DL / Plural: dibuituri / Etimologie: dibui] (Rar) 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Îlav) Pe dibuite(lea) Căutând cu mâinile fără să vadă. 9 (Îal) La întâmplare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBUIT: DIBUÍT n. 1) vezi A DIBUI. 2): Pe dibuite umblând și pipăind prin întuneric (căutând ceva). /v. a dibui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dibuit: dibuit a. și adverb pe dibuite, pipăind prin întunerec. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibuit: dibuít substantiv neutru (plural dibuíte în locuţiune adverbiala pe dibuit) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBUIT: DIBUÍT substantiv neutru Faptul de a dibui. – vezi dibui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBUIT: DIBUÍT substantiv neutru Faptul de a dibui. – vezi dibui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibuit: !dibuít substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIBUIT' dibrometánDIBUÍDIBUIÁLĂDIBUÍREDIBUÍTdibuítedibuitordibuitúrăDîbul |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dibuit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dibuit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dibuít2, dibuită [Atestat: CR 1839, 2631/25 / Plural: dibuitiți, dibuite / Etimologie: dibui] 1 a Care este aflat, găsit, descoperit după multă căutare sau după multe încercări. Dibuit prin întuneric. Dibuít1 sn [Atestat: DL / Plural: dibuituri / Etimologie: dibui] Rar 1-7 Dibuire 1-7. 8 Îlav Pe dibuitelea Căutând cu mâinile fără să vadă. 2: Pe dibuite umblând și pipăind prin întuneric căutând ceva. Dibuít substantiv neutru plural dibuíte în locuţiune adverbiala pe dibuit. |
GRAMATICA cuvântului dibuit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dibuit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dibuit poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dibuit? Vezi cuvântul dibuit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dibuit?[ di-bu-it ] Se pare că cuvântul dibuit are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dibuit Inţelegi mai uşor cuvântul dibuit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDIBUÍT1 substantiv neutru În expresie Pe dibuite = dibuind, căutînd pe întuneric; umblînd nesigur, pipăind |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dibuit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ substantivat, forme; în sintagma slavă veche bisericească?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dibuit are forma: dibuít
