 | as |
|
| Dibuire [ di-bu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU dibuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dibuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru dibuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBUIRE: DIBUÍRE, dibuiri, substantiv feminin Faptul de a dibui; căutare; cercetare (nesigură), încercare de a realiza ceva. Manevre calculate și dibuiri de tot soiul. CAMIL PETRESCU, T. III 493. Aceste feluri de scrieri ce au fost familiare celor de la «Convorbiri» sînt cel mult niște dibuiri în artă și în limbă. MACEDONSKI, O. IV 125. Abia dacă pînă acum s-au făcut la noi oarecare dibuiri, destul de puțin fericite, în domeniul epocelor preistorice. ODOBESCU, S. II 260. ♦ Găsire, aflare. Să străbat... și codrii umbroși, alergînd cu gîndul în goana cerbilor, și piscurile de stîncă, după urmele ideale ale caprei-negre, și vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibuire: dibuíre substantiv feminin [Atestat: VALIAN, vezi / Plural: dibuireri / Etimologie: dibui] 1 Mișcare nesigură prin întuneric sau în necunoscut (pentru a găsi, a prinde, a da de etc. ceva) Si: (îvr) dibuială (1), dibuit1 (1), orbecăire. 2 (Olt) Căutare a unui obiect prin buzunare Si: (îvr) dibuială (2), (rar) dibuit1 (2). 3 (Înv) Căutare stăruitoare dar nesigură în vederea atingerii unui scop Si: (îvr) dibuială (3), (rar) dibuit1 (3). 4 (Rar) Încercare repetată Si: (îvr) dibuială (4), (rar) dibuit1 (4). 5 Mers nesigur în căutarea unui drum Si: (îvr) dibuială (5), (rar) dibuit1 (5). 6 Găsire a unei persoane după o căutare insistentă Si: (îvr) dibuială (6), (rar) dibuit1 (6). 7 (Îvr) Ochire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBUIRE: DIBUIRE substantiv bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuit, orbecăială, orbecăire. orbecăit, (învechit și regional) orbecare. (dibuire cuiva prin întuneric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBUIRE: DIBUÍRE, dibuiri, substantiv feminin Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – vezi dibui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBUIRE: DIBUÍRE, dibuiri, substantiv feminin Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – vezi dibui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibuire: dibuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dibuírii; plural dibuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibuire: dibuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dibuírii; plural dibuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIBUIRE: DIBUÍRE substantiv verbal tatonare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dibuire: dibuire substantiv verbal TATONARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIBUIRE' DIBOȘUdibrometánDIBUÍDIBUIÁLĂDIBUÍREDIBUÍTdibuítedibuitordibuitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dibuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dibuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dibuíre substantiv feminin [Atestat: VALIAN, vezi / Plural: dibuireri / Etimologie: dibui] 1 Mișcare nesigură prin întuneric sau în necunoscut pentru a găsi, a prinde, a da de etc. Dibuire cuiva prin întuneric. |
GRAMATICA cuvântului dibuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dibuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dibuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dibuire? Vezi cuvântul dibuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dibuire?[ di-bu-i-re ] Se pare că cuvântul dibuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dibuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i intra cuiva ceva în sânge?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dibuire are forma: dibuíri
