 | as |
|
| Discret [ dis-cret ] VEZI SINONIME PENTRU discret PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discret în mai multe dicționareDefinițiile pentru discret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRÉT, -Ă, discreți, -te, adjectiv 1. (Despre persoane) Care știe să păstreze o taină ce i s-a încredințat. Mă vei ierta însă a fi mai puțin discret. ODOBESCU, S. III 63. ♦ (Adverbial) Fără a atrage atenția. Îl pîndeam discret, știind că în asemenea clipe ușurare se află în destăinuire. M. I. CARAGIALE, C. 69. ♦ Rezervat, reținut în vorbe și acțiuni. Îi înțelegea și aproba, deși el, fire discretă, nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. REBREANU, R. I 66. 2. figurat (Despre lucruri, stări sufletești etc.) Abia perceptibil, care nu bate la ochi, care nu atrage atenția. Culori discrete. ▭ Clinchetul tălăngilor de la gîtul vitelor... pare o chemare discretă. BOGZA, C. O. 74. Mi-a întins mîinile cu discretă amabilitate. GALACTION, O. I 94. Cîteva felinare de hîrtie colorată... împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. III 4. Ea-i trimite un zîmbet discret de prietenie și de încurajare. id. ib. 65. • (Adverbial) Intrară cu alte măsuțe joase, acoperite discret cu naframe vișinii. SADOVEANU, Z. C. 285. Forme diferite ale cuvantului discret: discret-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discret: discrét, discretă [Atestat: HELIADE, despre J. 43/15 / Plural: discreteți, discrete / Etimologie: franceza discret] 1 a (despre oameni) Care știe să păstreze un secret, o taină ce i s-a încredințat. 2 a (despre oameni) Rezervat în vorbe, în fapte și în acțiuni Si: reținut. 3-4 a (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Caracteristic omului discret (1-2). 5 a (Fig) Care nu atrage atenția. 6 a Care este abia perceptibil (datorită intensității, dimensiunii). 7 a Distins. 8 a Sobru. 9 a (despre nuanțe, culori) Care este puțin intens Si: delicat, paleontologie 10 a (despre locuri) Izolat și liniștit. 11 substantiv masculin și feminin (Îvr) Călugăr sau călugăriță care făcea parte dintr-un discretoriu (1). 12 a (Mat; Fiz; Flz; despre numere, mărimi etc.) Care este alcătuit din elemente separate, distincte. 13 a (Mat; Fiz; Flz; despre numere, mărimi etc.) Care variază în salturi Si: discontinuu (2). Forme diferite ale cuvantului discret: discretă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRÉT, -Ă, discreți, -te, adjectiv I. 1. (Despre oameni) Care știe să păstreze o taină ce i s-a încredințat; care este rezervat, reținut în vorbe și în acțiuni. ♦ (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) Fără a atrage atenția. 2. figurat (despre obiecte) Care nu atrage atenția, nu șochează. II. 1. (matematică; despre mărimi) Format din unități distincte, obținute numai prin salturi unitare. 2. (fizică; despre semnale) A cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori. – Din limba franceza discret. Forme diferite ale cuvantului discret: discret-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRÉT, -Ă, discreți, -te, adjectiv I. 1. (Despre oameni) Care știe să păstreze un secret ce i s-a încredințat; care este rezervat, reținut în vorbe și în acțiuni. ♦ (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Caracteristic omului discret (1). ♦ (Adverbial) Fără a atrage atenția. 2. figurat (Despre obiecte) Care nu atrage atenția, nu șochează. II. 1. (matematică) Mulțime discretă = mulțime care conține numai puncte izolate. 2. (fizică) Alcătuit din semnale distincte. – Din limba franceza discret. Forme diferite ale cuvantului discret: discret-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRÉT, -Ă I. adjectiv 1. care știe să păstreze un secret, o taină. • rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). 2. (matematică, filozofie) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu. 3. (fizică; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori. 4. (figurat) greu, puțin perceptibil. II. adverb fără să atragă atenția. (< limba franceza discret, latina discretus) Forme diferite ale cuvantului discret: discret-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRÉT, -Ă adjectiv 1. Care poate păstra un secret, o taină. ♦ Rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). ♦ (matematică; despre mărimi) Format din unități distincte (în opoziție cu cele continue); (filozofie) discontinuu. 2. (figurat) Greu, puțin perceptibil. // adverb Fără să atragă atenția. [< limba franceza discret, italiana discreto, conform latina discretus – separat]. Forme diferite ale cuvantului discret: discret-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRÉT discrettă (discretți, discrette) 1) (despre persoane) Care manifestă reținere și neamestec în treburile cuiva. 2) (despre persoane) Care știe să păstreze o taină. 3) Care nu atrage atenția; nebătător la ochi. Aluzie discrettă. Bijuterii discrette. /<fr. discret Forme diferite ale cuvantului discret: discrettă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discret: * discrét, -ă adjectiv (latina discretus, participiu despre discérnere. vezi discern, secret). Rezervat la vorbă și purtare. Care poate păstra un secret: om discret. Retras, ascuns, singuratic: loc discret, vale discretă. adverb În mod discret. Forme diferite ale cuvantului discret: discret-ă discret-óz discretghĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discret: discret a. 1. rezervat, reținut în cuvintele, în acțiunile sale; 2. care știe să păstreze un secret; 3. care denotă rezervă: purtare discretă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCRET: DISCRET adjectiv 1. (învechit și regional) tainic. (E un om foarte discret.) 2. (fizică, FILOZ.) cuantificat, discontinuu. (Valoare discret.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discret: discrét adjectiv masculin, plural discréți; forme singular discrétă, plural discréte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discret: discrét adjectiv masculin, plural discréți; forme discrétă, plural discréte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Discret: Discret ≠ indiscret, vizibil, nediscret Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCRET' DISCREDITÁTDISCREPÁNTDISCREPÁNȚĂdiscrepánțieDISCRÉTDISCRÉȚIEdiscreționálDISCREȚIONÁRDISCREȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Discret Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discret dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discrét, discretă [Atestat: HELIADE, despre J. 43/15 / Plural: discreteți, discrete / Etimologie: franceza discret] 1 a despre oameni Care știe să păstreze un secret, o taină ce i s-a încredințat. DISCRÉT discrettă discretți, discrette 1 despre persoane Care manifestă reținere și neamestec în treburile cuiva. Aluzie discrettă. Bijuterii discrette. E un om foarte discret. Valoare discret. E un om foarte discret. |
GRAMATICA cuvântului Discret? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discret. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Discret poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE discret? Vezi cuvântul discret desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discret?[ dis-cret ] Se pare că cuvântul discret are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Discret Inţelegi mai uşor cuvântul discret dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMatematică Mulțime discretă = mulțime care conține numai puncte izolate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Discret |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lovi sau a păli, a-i trage cuiva una în numele tatălui?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
