 | as |
|
| Discreţie [ dis-cre-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU discreţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discretie în mai multe dicționareDefinițiile pentru discretie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCRÉȚIE substantiv feminin 1. Calitatea de a fi discret, de a păstra o taină încredințată. Lăsă la o parte discreția și se apucă să-i povestească. REBREANU, R. I 253. • Expresia: A păstra discreția = a nu răspîndi o știre, a nu divulga un secret încredințat. S-a păstrat discreția cu privire la această întîmplare. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și fapte. Nu aveau altceva de făcut decît să ne examineze. Și făceau asta cu o lipsă de discreție uimitoare. CAMIL PETRESCU, U. N. 178. Făcînd un compromis între roș și nevoia ei de discreție – a ales culoarea roză pentru excursia din munții Varatecului. IBRĂILEANU, A. 145. E atîta discreție și delicateță în exprimarea sentimentului. GHEREA, ST. Hristos III 274. 2. (Familiar, numai în locuţiune adverbiala) La discreție = cît poftești, cît verb reflexiv:ei, fără nici o restricție. • Rxpr. A fi (sau a ajunge, a rămîne, a pune, a lăsa) la discreția (cuiva) = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la cheremul, la dispoziția (cuiva), supus puterii abuzive, capriciilor (cuiva). – Variantă: (învechit) discrețiúne (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. 104) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discreție: discreție substantiv feminin [Atestat: CR (1839), 1671/17 / P: discretieți-e / V: (iuz) discretieiune, (înv) discretieeciune / Plural: discretieii / Etimologie: franceza discrétion, it discrezione, lat discretio, -onis] 1 Calitatea de a păstra un secret, o taină încredințată. 2 (Îe) A păstra discretie A nu divulga un secret. 3 (Îae) A nu divulga o știre. 4 Reținere în vorbe, în purtări, în fapte Si: rezervă, cumpătare. 5 (Îlav) La discretie Cât poftești. 6 (Îal) Din belșug. 7 (Fig) Calitate de a nu atrage atenția sau de a nu șoca prin aspect. 8 (Îlav) Cu discretie Fără a atrage atenția. 9 (Îe) A fi (sau a rămâne, a lăsa, a pune, a ajunge etc.) la (sau, înv, în) discretie (cuiva) A fi (a rămâne, a lăsa, a pune, a ajunge etc.) la bunul plac al cuiva. 10 (Îvr) Sumă de bani. 11 (Îvr) Cadou. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCRÉȚIE substantiv feminin 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. • Expresia: A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. figurat Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (familial; în locuţiune adverbiala și expresie) La discreție = cât poftești, cât verb reflexiv:ei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Variante: (învechit) discrețiúne substantiv feminin] – Din limba franceza discrétion, latina discretio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCRÉȚIE substantiv feminin 1. Însușirea de a fi discret. • Expresia: A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. figurat Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (familial; în locuţiune adverbiala și expresie) La discreție = fără nicio restricție, din belșug. La discreția cuiva = la dispoziția cuiva. [Variante: (învechit) discrețiúne substantiv feminin] – Din limba franceza discrétion, latina discretio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCRÉȚIE substantiv feminin 1. Însușirea de a fi discret. • A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, variantă discrețiune substantiv feminin / conform limba franceza discrétion, italiana discrezione, latina discretio – discernământ, alegere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCRÉȚIE forme 1) Caracter discret. 2) Comportare reținută și plină de tact; delicatețe. • La discretie cât dorește. A pune (sau a lăsa) la discretiea cuiva a pune (a lăsa) la dispoziția cuiva. [articulat discreția; genitiv dativ discreției; silabe -ți-e] /<fr. discrétion, latina discretio, discretieonis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCRÉȚIE substantiv feminin 1. însușirea de a fi discret. ♦ a păstra discretie = a nu divulga o taină încredințată. 2. (familial) la discretie = din belșug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva). (< limba franceza discrétion, latina discretio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discreție: discreți(un)e forme 1. caracterul persoanei discrete; 2. bunul plac, supunere necondiționată: a fi la discrețiunea cuiva; 3. rezervă: cu mare discrețiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discreție: discréție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat discréția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat discréției; plural discréții Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discreție: discréție (-ți-e) substantiv feminin, articulat discréția (-ți-a), genitiv dativ discréții, articulat discréției Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCREȚIE: DISCREȚIE substantiv secret, tăcere. (A păstrat o discretie absolută asupra celor discutate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Discreție: Discreție ≠ indiscreție Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCRETIE' DISCREPÁNTDISCREPÁNȚĂdiscrepánțieDISCRÉTDISCRÉȚIEdiscreționálDISCREȚIONÁRDISCREȚIÚNEDISCRETÓRIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Discreție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discreție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discreție substantiv feminin [Atestat: CR 1839, 1671/17 / P: discrețieți-e / V: iuz discrețieiune, înv discrețieeciune / Plural: discrețieii / Etimologie: franceza discrétion, it discrezione, lat discretio, -onis] 1 Calitatea de a păstra un secret, o taină încredințată. 2 Îe A păstra discreție A nu divulga un secret. 5 Îlav La discreție Cât poftești. 8 Îlav Cu discreție Fără a atrage atenția. la sau, înv, în discreție cuiva A fi a rămâne, a lăsa, a pune, a ajunge etc. • La discreție cât dorește. A pune sau a lăsa la discrețiea cuiva a pune a lăsa la dispoziția cuiva. Discrétion, latina discretio, discrețieonis. A păstrat o discreție absolută asupra celor discutate. A păstrat o discreție absolută asupra celor discutate. |
GRAMATICA cuvântului Discreție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discreție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Discreție poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE discreţie? Vezi cuvântul discreţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discreţie?[ dis-cre-ţi-e ] Se pare că cuvântul discreţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Discreție Inţelegi mai uşor cuvântul discreție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A păstra discreția = a nu răspîndi o știre, a nu divulga un secret încredințat Familiar, numai în locuţiune adverbiala La discreție = cît poftești, cît verb reflexiv:ei, fără nici o restricție A fi sau a ajunge, a rămîne, a pune, a lăsa la discreția cuiva = a fi sau a ajunge etc A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat Familial; în locuţiune adverbiala și expresie La discreție = cât poftești, cât verb reflexiv:ei, fără nici o restricție, din belșug A fi sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa la discreția cuiva = a fi sau a ajunge etc A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat Familial; în locuţiune adverbiala și expresie La discreție = fără nicio restricție, din belșug La discreția cuiva = la dispoziția cuiva A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată La discreție = din belșug; a fi la discreția cuiva = a fi la cheremul, la dispoziția cuiva ♦ a păstra discretie = a nu divulga o taină încredințată Familial la discretie = din belșug; la ă cuiva = la cheremul, la dispoziția cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Discreție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la infinit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discreție are forma: discréții
