 | as |
|
| Egumen [ e-gu-men ] VEZI SINONIME PENTRU egumen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului egumen în mai multe dicționareDefinițiile pentru egumen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru egumen: egúmen (egúmeni), substantiv masculin – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Variante igumen. Mt. igumin. limba neogreacă ἠγούμενος, conform limba bulgară igumen (Conev 108). – derivat egumenie, substantiv feminin (demnitate de egumen), din limba neogreacă ἠγουμενία; egumenesc, adjectiv (propriu unui egumen). Forme diferite ale cuvantului egumen: egúmeni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EGUMEN: EGÚMEN, egumeni, substantiv masculin Conducător al unei mănăstiri de călugări; stareț, superior. Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80. O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154. Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru egumen: egúmen, egumenă substantiv masculin și feminin [Atestat: CORESI, EV. 180 / V: (îrg) egumenmăn, igámăn, igómăn, igúmăn, (înv) igegumen / A și: (reg) egumenmén / Plural: egumeni, egumene / Etimologie: ngr ἡγύμενος vsl ѥгоуменъ] Persoană care conduce o mănăstire (1) (ortodoxă) Si: stareț, (îrg) igomet Cf năstavnic. Forme diferite ale cuvantului egumen: egumenă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru egumen: egúmen m. (limba neogreacă igúmenos, [despre vgr. ῾égúmenos = ῾egemón, șef], de unde și vechea slavă igumenŭ. vezi egemonie). Stariț, superior de mînăstire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EGUMEN: EGÚMEN egumenă (egumeni, egumene) m. și forme Persoană căreia i s-a încredințat conducerea unei mănăstiri. /<ngr. egúmenos Forme diferite ale cuvantului egumen: egumenă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EGUMEN: EGUMEN substantiv (termen bisericesc) stareț, (astăzi rar) superior, (învechit și regional) staroste, (învechit) prot. (egumen al mănăstirii Putna.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru egumen: egumen m. superiorul unei mânăstiri de călugări. [Și igumen: greacă mod. IGŬMENOS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EGUMEN: EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, substantiv masculin și forme Stareț(ă). – Din limba neogreacă igúmenos. Forme diferite ale cuvantului egumen: egumen-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EGUMEN: EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, substantiv masculin și forme Stareț. – Din limba neogreacă igúmenos. Forme diferite ale cuvantului egumen: egumen-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru egumen: egúmen substantiv masculin, plural egúmeni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru egumen: egúmen substantiv masculin, plural egúmeni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EGUMEN' egritúdineegúeguálegúmănEGÚMENegúmenăegumenátegumeneásăegumenésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EGUMEN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului egumen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Egúmen, egumenă substantiv masculin și feminin [Atestat: CORESI, EV. 180 / V: îrg egumenmăn, igámăn, igómăn, igúmăn, înv igegumen / A și: reg egumenmén / Plural: egumeni, egumene / Etimologie: ngr ἡγύμενος vsl ѥгоуменъ] Persoană care conduce o mănăstire 1 ortodoxă Si: stareț, îrg igomet Cf năstavnic. EGÚMEN egumenă egumeni, egumene m. Egumen al mănăstirii Putna. |
GRAMATICA cuvântului EGUMEN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului egumen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EGUMEN poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE egumen? Vezi cuvântul egumen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul egumen?[ e-gu-men ] Se pare că cuvântul egumen are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL EGUMEN Inţelegi mai uşor cuvântul egumen dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe῾égúmenos = ῾egemón, șef, de unde și vechea slavă igumenŭ |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EGUMEN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu noaptea-n cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul egumen are forma: egúmeni
