 | as |
|
| Existenţă [ e-xis-ten-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU existenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului existenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru existenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ, existențe, substantiv feminin 1. Noțiune filozofică care se referă la natură, materie, lumea exterioară; realitatea obiectivă existentă în afară și independent de conștiința omului; faptul de a exista, de a fi în realitate. Formele de bază ale oricărei existențe sînt spațiuI și timpul, și o existență în afara timpului este o absurditate tot atît de mare ca și o existență în afara spațiului. ENGELS, A. 61. Materialismul filozofic marxist pornește de la punctul de vedere că materia, natura, existența prezintă o realitate obiectivă, care există în afară și independent de conștiință. STALIN, PROBL. LEN. 559. Legătura strînsă cu masele, existența unui activ larg de corespondenți dă posibilitate ziarelor să ridice probleme actuale, să descopere la timp lipsurile și cauzele lor, să sintetizeze rezultatele criticii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 53. • Existență socială = totalitatea condițiilor vieții materiale ale societății, în primul rînd modul de producție, ca principala forță în dezvoltarea societății. Modul de producție al vieții materiale condiționează în genere procesul vieții sociale, politice și spirituale. Nu conștiința oamenilor le determină existența, ci, dimpotrivă, existența lor socială le determină conștiința. MARX, Hristos economie poloneză 9. ♦ Viață. Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existența unui popor. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Aceste state se văzură... amenințate în naționalitate și existența lor politică. BĂLCESCU, O. II 12. 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. A-și cîștiga existența. Lupta pentru existență. ▭ Își vedea existența zdruncinată. SAHIA, N. 69. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ (< limba franceza , latina) substantiv feminin 1. Faptul de a fi real sau actual, în contrast cu ceea ce este aparent. Au existenta obiectele fizice, ființele vii, dar și construcțiile abstracte determinate în raport cu noțiunile mai generale pe care le exemplifică. 2. (FILOZ.) Ființă în procesul devenirii. La scolastici, ființa în act, opusă esenței. În existențialism, condiția sau ființarea specific umană. 3. (logică) Faptul de a fi necontradictoriu, logic. 4. (SOCIOL.) Existenta socială = concept utilizat de materialismul istoric potrivit căruia totalitatea componentelor geografice, biologice și în mod special cele tehnologice, inclusiv organizarea socială a producției, determină conștiința socială, aceasta nefiind decât existența devenită conștientă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ, existențe, substantiv feminin 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [ pronunție: eg-zis-] – Din limba franceza existence, latina existentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ, existențe, substantiv feminin 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [ pronunție: eg-zis-] – Din limba franceza existence, latina existentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ substantiv feminin 1. faptul de a exista. • viață. 2. categorie filozofică fundamentală, natura, materia, realitatea obiectivă. ♦ existenta socială = categorie fundamentală a materialismului istoric desemnând latura materială și cea spirituală a vieții sociale; mijloacele de trai. (< limba franceza existence, latina existentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ existentae forme 1) Situație existentă; faptul de a exista. 2) Realitate imediată și concretă, care există independent de conștiința omului. 3) Mod de viață; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vieții omului. [G.-D. existenței] /<fr. existence, latina existentia Forme diferite ale cuvantului existenta: existentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru existență: existénță, existențe substantiv feminin Faptul de a exista; viață. ♦ Forma pe care o ia viața sau ființa în procesul ei de devenire. • Existența viitoare (sau veșnică, de veci) = viață viitoare, veșnică; viața de apoi. – Din limba franceza existance, latina existentia. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru existență: *existénță forme, plural e (despre existent; limba franceza existence. vezi sub-sistență). Starea lucruluĭ care există. Vĭață: lupta pentru existență. Pozițiune, fel de vĭață: a avea o existență asigurată. – Ob. egz- (după limba franceza ). vezi ființă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTÉNȚĂ substantiv feminin 1. Noțiune filozofică care desemnează natura, materia, realitatea obiectivă, tot ceea ce există; faptul de a exista. ♦ Viață. 2. Mijloacele de trai. [pronume eg-zis-. / conform limba franceza existence, latina existentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXISTENȚĂ: EXISTENȚĂ s. 1. trai, viață, zile (la plural), (învechit și popular) petrecere, viețuire, (popular și fam.) veac, (învechit) petrecanie. (existenta lui se scurgea în liniște.) 2. prezență. (S-a semnalat existenta lor la mari adîncimi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru existență: existență forme 1. starea celui ce există; 2. vieață: tristă existență; 3. poziția unui om în societate: are o existență sigură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru existență: existénță substantiv feminin [x pronume gz], genitiv dativ articulat existénței; plural existénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru existență: existénță [x pronume gz] substantiv feminin, genitiv dativ articulat existénței; plural existénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Existență: Existență ≠ inexistență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXISTENTA' existarisiexistatexisteluiEXISTÉNTEXISTÉNȚĂEXISTENȚIÁLEXISTENȚIALÍSMEXISTENȚIALÍSTexistențialitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Existență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului existență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Existență lui se scurgea în liniște. Cum își câștigă existență? 5. S-a semnalat existență lor la mari adâncimi. EXISTÉNȚĂ existențăe forme 1 Situație existentă; faptul de a exista. Existență lui se scurgea în liniște. S-a semnalat existență lor la mari adîncimi. |
GRAMATICA cuvântului Existență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului existență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Existență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE existenţă? Vezi cuvântul existenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul existenţă?[ e-xis-ten-ţă ] Se pare că cuvântul existenţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Existență Inţelegi mai uşor cuvântul existență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Existență socială = totalitatea condițiilor vieții materiale ale societății, în primul rînd modul de producție, ca principala forță în dezvoltarea societății Socială = concept utilizat de materialismul istoric potrivit căruia totalitatea componentelor geografice, biologice și în mod special cele tehnologice, inclusiv organizarea socială a producției, determină conștiința socială, aceasta nefiind decât existența devenită conștientă ♦ existenta socială = categorie fundamentală a materialismului istoric desemnând latura materială și cea spirituală a vieții sociale; mijloacele de trai Existența viitoare sau veșnică, de veci = viață viitoare, veșnică; viața de apoi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Existență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Celule somatice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul existență are forma: existénțe
