eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție facator


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Făcător [ fă-că-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU făcător PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului facator în mai multe dicționare

Definițiile pentru facator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
făcător
   
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru făcător:
făcător, facatoroare [Atestat: COD. VOR. 114/9 / V: (îrg) facatoriu / Plural: facatori, facatoroare / Etimologie: face + -ător] 1-2 smf, a (Înv; astăzi rar sau irn) (Persoană) care creează (1). 3-4 smf, a (Înv; astăzi rar sau irn) (Persoană) care realizează ceva. 5-6 smf, a (Înv; astăzi rar sau irn) (Persoană) care execută ceva. 7-8 smf, a (Înv; astăzi rar sau irn) (Persoană) care construiește (1) ceva. 9-10 smf, a (Înv; astăzi rar sau irn) (Persoană) care prepară ceva. 11-12 smf, a (Înv; astăzi rar sau irn) (Persoană) care îndeplinește ceva. 13-14 smf, a (Astăzi rar sau irn) (Persoană) care săvârșește ceva. 15 substantiv masculin și feminin (Îc) facator-de-bine (Înv facatoriu-bine) Binefăcător. 16 substantiv masculin și feminin (Îc) facator-de-rele (Înv facator-rău, facator-de-rău) Răufăcător. 17 substantiv masculin (Înv; îc) facatoriu-fără-Ieage Persoană care comite nedreptăți grave. 18 substantiv masculin (Înv; îc) facatoriu-trufă Trufaș. 19 substantiv masculin și feminin (Înv; îc) Preacurvie-facator(iu) Desfrânat. 20 substantiv masculin (Îvp; îc) facator(iu)-de-minuni Taumaturg. 21 a (Pop; despre obiecte de cult, mai ales despre icoane; îla) facatorde minuni Prin care se manifestă voința divină. 22 a (Pop; despre obiecte de cult, mai ales despre icoane; îal) Care vindecă în mod miraculos. 23 a (Fig; îal) Care face lucruri extraordinare. 24 substantiv masculin (Înv; îc) facator-de-pace Pacificator. 25 a (Înv; nob) Roditor. 26 substantiv masculin (Înv; nob) Poet.
Forme diferite ale cuvantului facator: facatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



FĂCĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂCĂTÓR:
FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adjectiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Care face, care creează, realizează, săvîrșește, lucrează, execută (ceva). Domnul bău din apă și-și spălă fața sa cea sfîntă și luminată și minele sale făcătoare de minuni. EMINESCU, N. 16.
       • (Substantivat) I-am spus că sînt dogar, făcător de butoaie. SAHIA, N. 80.
       • Compuse: (substantivat) făcător-de-bine = binefăcător. Luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine. ISPIRESCU, L. 118; făcător-de-rele = răufăcător. Era odată un făcător-de-rele cu numele Andrei. GALACTION, O. I 249.
Forme diferite ale cuvantului facator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FĂCĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂCĂTÓR:
FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva.
       • Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător.

– Face + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului facator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FĂCĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂCĂTÓR:
FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva.
       • Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător.

– Face + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului facator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



FĂCĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂCĂTÓR:
FĂCĂTÓR facatoroáre (facatoróri, facatoroáre) și substantival rar (despre persoane) Care face, realizează ceva.
       • facator de bine binefăcător. facator de rău răufăcător. /a face + sufix facatorător
Forme diferite ale cuvantului facator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

făcător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru făcător:
făcătór substantiv masculin, adjectiv masculin, plural făcătóri; forme singular și plural făcătoáre, genitiv dativ singular articulat făcătoárei
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

făcător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru făcător:
făcătór (rar) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural făcătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural făcătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

făcător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru făcător:
făcător m. cel ce face: făcător de rele.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'FACATOR'
făcăluitúrăfăcárefăcáșfăcățelFĂCĂTÓRfăcătoriuFĂCĂTÚRĂFĂCĂUFÁCE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL făcător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului făcător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Făcător, făcătoroare [Atestat: COD.
114/9 / V: îrg făcătoriu / Plural: făcători, făcătoroare / Etimologie: face + -ător] 1-2 smf, a Înv; astăzi rar sau irn Persoană care creează 1.
15 substantiv masculin și feminin Îc făcător-de-bine Înv făcătoriu-bine Binefăcător.
16 substantiv masculin și feminin Îc făcător-de-rele Înv făcător-rău, făcător-de-rău Răufăcător.
17 substantiv masculin Înv; îc făcătoriu-fără-Ieage Persoană care comite nedreptăți grave.
18 substantiv masculin Înv; îc făcătoriu-trufă Trufaș.
19 substantiv masculin și feminin Înv; îc Preacurvie-făcătoriu Desfrânat.
20 substantiv masculin Îvp; îc făcătoriu-de-minuni Taumaturg.
21 a Pop; despre obiecte de cult, mai ales despre icoane; îla făcătorde minuni Prin care se manifestă voința divină.
24 substantiv masculin Înv; îc făcător-de-pace Pacificator.
FĂCĂTÓR făcătoroáre făcătoróri, făcătoroáre și substantival rar despre persoane Care face, realizează ceva.
       • făcător de bine binefăcător.
Făcător de rău răufăcător.
/a face + sufix făcătorător.

GRAMATICA cuvântului făcător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului făcător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul făcător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul făcător sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul făcător are forma: făcătóri
    VEZI PLURALUL pentru făcător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE făcător?
Vezi cuvântul făcător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul făcător?
[ fă-că-tor ]
Se pare că cuvântul făcător are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL făcător
Inţelegi mai uşor cuvântul făcător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compuse: substantivat făcător-de-bine = binefăcător
118; făcător-de-rele = răufăcător
Compuse: făcător-de-bine = binefăcător
Făcător-de-rele = răufăcător
Compuse: făcător-de-bine = binefăcător
Făcător-de-rele = răufăcător



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pas greu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc
de sus până jos, în întregime, peste tot trupul
moment dificil, inițiativă plină de greutăți
în mod imparțial, obiectiv
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?