 | as |
|
| Fenomen [ fe-no-men ] VEZI SINONIME PENTRU fenomen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fenomen în mai multe dicționareDefinițiile pentru fenomen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMÉN, fenomene, substantiv neutru 1. Aspect al naturii în mișcare; formă exterioară a lucrurilor prin care se manifestă esența lor și care poate fi percepută direct prin organele senzoriale. Materia organică constituie un fenomen mult mai nou, produs al unei îndelungate dezvoltări. LENIN, O. XIV 64. • Fenomen al naturii = manifestare a unui element al naturii; prin extensie element al naturii. Ploaia este un fenomen al naturii. ♦ Fapt. Răscoala din Țara Romînească [1821] nu trebuie privită ca un fenomen izolat, ci în cadrul general al frămîntărilor epocii. istorie R.P.R. 292. 2. Ființă, obiect, aspect, întîmplare care surprinde (prin calități, noutate, raritate etc.). – Accentuat și: fenómen. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMÉN substantiv neutru 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [plural -ne, -nuri. / < limba franceza phénomène, italiana fenomeno, conform greacă phainomenon – ceea ce apare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMÉN, fenomene, substantiv neutru 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din limba franceza phénomène. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fenomen: *fenómen n., plural e (vgr. phainómenon, ceĭa ce apare, despre phaíno, apar; latina phaenómena plural vezi fanar). Aparițiune extraordinară pe cer, în aer, ca o cometă, o auroră boreală. figurat Întîmplare rară: e un fenomen că te văd. Persoană care te surprinde pin talente, pin acțiunĭ: acest copil e un fenomen. – Fals fenomén (în franceză phénomène). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMÉN, fenomene, substantiv neutru 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din limba franceza phénomène. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fenomen: fenomen sn [Atestat: BV III, 6/4 / Plural: fenomene / Etimologie: franceza phénomène] 1 Manifestare exterioară a esenței unui proces, lucru etc., care este perceptibilă și accesibilă. 2 Proces, transformare etc. din natură și din societate. 3 Fapt (14). 4 Aspect, întâmplare sau ființă care surprinde prin calități, prin noutate etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMÉN1 substantiv neutru 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< limba franceza phénomène, greacă phainomenon) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMÉN fenomene n. 1) Manifestare externă a unei realități. 2) Proces din natură sau din societate. fenomen social. fenomen natural. 3) Eveniment real; fapt din realitate. 4) Ființă sau obiect cu calități rare, suprinzătoare. 5) Persoană bizară. /<fr. phénoméne Forme diferite ale cuvantului fenomen: fenomene Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FENOMEN: FENOMEN s. 1. proces. (fenomen fizic, chimic, biologic.) 2. fenomen antropic = fenomen antropogen; fenomen antropogen = fenomen antropic. 3. fapt. (fenomen de limbă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fenomen: fenomen n. 1. ceeace apare în aer: fenomene electrice; 2. figurat lucru ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fenomen: fenomén substantiv neutru, plural fenoméne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fenomen: fenomén substantiv neutru, plural fenoméne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FENOMEN' fenolsteroídFENOLSTEROIDURÍEFENOLSTEROÍZIFENOLURÍEFENOMÉNFENOMENÁLFENOMENALÍSMFENOMENALÍSTFENOMENALITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fenomen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fenomen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fenomen sn [Atestat: BV III, 6/4 / Plural: fenomene / Etimologie: franceza phénomène] 1 Manifestare exterioară a esenței unui proces, lucru etc. FENOMÉN fenomene n. Fenomen social. Fenomen natural. Fenomen de limbă. Fenomen fizic, chimic, biologic. Fenomen de limbă. |
GRAMATICA cuvântului fenomen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fenomen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fenomen poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fenomen? Vezi cuvântul fenomen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fenomen?[ fe-no-men ] Se pare că cuvântul fenomen are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fenomen Inţelegi mai uşor cuvântul fenomen dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Fenomen al naturii = manifestare a unui element al naturii; prin extensie element al naturii Fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen Fenomen antropic = fenomen antropogen; fenomen antropogen = fenomen antropic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fenomen |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A veni vorba de sau despre cineva sau ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fenomen are forma: fenoméne
