 | as |
|
| Fenomenalism [ fe-no-me-na-lism ] VEZI SINONIME PENTRU fenomenalism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fenomenalism în mai multe dicționareDefinițiile pentru fenomenalism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM substantiv neutru Concepție filozofică idealist-agnostică care susține că esența obiectelor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile numai manifestările exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. vezi agnosticism. [Variante fenomenism substantiv neutru / < germana Phänomenalismus, limba rusă fenomenalizm, limba franceza phénoménalisme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM substantiv neutru concepție filozofică idealistă potrivit căreia esența lucrurilor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele. (< germana Phänomenalismus, limba rusă fenomenalizm, după limba franceza phénoménisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM (< germană) substantiv neutru (FILOZ.) Doctrină potrivit căreia numai fenomenele constituie obiectul cunoașterii pozitive sau științifice, lucru în sine incognoscibil (criticismul kantian, pozitivismul lui Compte, evoluționismul lui Spencer). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM substantiv neutru Curent idealist-subiectivist în filozofie, care rupe fenomenul de esență și neagă posibilitatea de a cunoaște esența lucrurilor, susținînd că numai latura lor exterioară poate fi cunoscută. vezi agnosticism. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fenomenalism: fenomenalism sn [Atestat: DA ms / Plural: fenomenalisme / Etimologie: rs фeнoмeнaлизм, cf franceza phénoménisme] Concepție filozofică idealist-agnostică, după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu și esența lor. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM n. Curent în filozofie care neagă posibilitatea cunoașterii esenței lucrurilor, recunoscând drept cognoscibile numai latura lor exterioară, fenomenele. /<rus. fenomenalizm, limba franceza phénoménalisme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM substantiv neutru Concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din limba rusă fenomenalizm, limba franceza phénoménalisme. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FENOMENALISM: FENOMENALÍSM substantiv neutru Concepție filosofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din limba rusă fenomenalizm, limba franceza phénoménalisme. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fenomenalism: fenomenalism n. sistemă filozofică după care ideile noastre coprind numai aparențele lucrurilor în sine, pe când lucrurile înseși rămân necunoscute. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fenomenalism: fenomenalísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fenomenalism: fenomenalísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FENOMENALISM' FENOLSTEROÍZIFENOLURÍEFENOMÉNFENOMENÁLFENOMENALÍSMFENOMENALÍSTFENOMENALITÁTEfenomenalizárefenomenalízm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fenomenalism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fenomenalism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fenomenalism sn [Atestat: DA ms / Plural: fenomenalisme / Etimologie: rs фeнoмeнaлизм, cf franceza phénoménisme] Concepție filozofică idealist-agnostică, după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu și esența lor. |
GRAMATICA cuvântului fenomenalism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fenomenalism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fenomenalism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fenomenalism? Vezi cuvântul fenomenalism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fenomenalism?[ fe-no-me-na-lism ] Se pare că cuvântul fenomenalism are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pereche de case?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
