Definiție impostoare

Impostoare [ im-pos-toa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU impostoare PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului impostoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru impostoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impostoare:
impostoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat impostoárei; plural impostoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

impostoare

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impostoare:
impostoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat impostoárei; plural impostoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'IMPOSTOARE'

Imposibilitate impostá împostát IMPOSTÁȚIE impostoáre IMPOSTÓR IMPOSTÚRĂ Impotent Impotență

GRAMATICA cuvântului impostoare?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impostoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul impostoare poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul impostoare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul impostoare are forma: impostoáre

VEZI PLURALUL pentru impostoare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE impostoare?

Vezi cuvântul impostoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impostoare?

[ im-pos-toa-re ]
Se pare că cuvântul impostoare are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără greș?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente
zonă din largul mărilor și oceanelor, începând de la adâncimea de 200 m până la fundul apei
în mod perfect, fără a comite vreo eroare
aducând un prejudiciu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?