 | as |
|
| Impostor [ im-pos-tor ] VEZI SINONIME PENTRU impostor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impostor în mai multe dicționareDefinițiile pentru impostor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOSTOR: IMPOSTOR s. 1. escroc, hoț, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (articulat), (popular și fam.) pezevenchi, potlogar, (învechit și regional) mafler, pîrlaci, (regional) pasmarghiol, potcaș, (Moldova, Bucovina și Dobr.) șalvir, (inv.) calpuzan, (învechit, în Moldova) șuler, (familial) coțcar, pehlivan, pișicher, (figurat) panglicar, papugiu, scamator. (Mare impostor mai e și ăsta!) 2. farsor, șarlatan, șnapan. (Nu e decît un impostor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPOSTÓR: IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care, prin minciuni și prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), verb reflexiv:ând să pară ceea ce nu este; farsor. – Din limba franceza imposteur, latina impostor. Forme diferite ale cuvantului impostor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOSTÓR: IMPOSTÓR impostoroáre (impostoróri, impostoroáre) m. și forme 1) Persoană care înșală pe alții, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; șarlatan; potlogar; coțcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obținerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, latina impostor, impostoronis Forme diferite ale cuvantului impostor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPOSTÓR: IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din limba franceza imposteur, latina impostor. Forme diferite ale cuvantului impostor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPOSTÓR: IMPOSTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Cel care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< limba franceza imposteur, conform latina impostor]. Forme diferite ale cuvantului impostor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPOSTÓR: IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan. Un nume atît de profanat de impostorii contemporani. GHICA, A. 725. Forme diferite ale cuvantului impostor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPOSTÓR: IMPOSTÓR, -OÁRE substantiv masculin forme cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc. (< limba franceza imposteur, latina impostor) Forme diferite ale cuvantului impostor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru impostor: *impostór, -oáre adjectiv și substantiv (latina impostor, despre impónere, impós[i]tum, a înșela). Înșelător, șarlatan. Forme diferite ale cuvantului impostor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru impostor: impostor m. înșelător, amăgitor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impostor: impostór substantiv masculin, plural impostóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impostor: impostór substantiv masculin, plural impostóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPOSTOR' impostáîmpostátIMPOSTÁȚIEimpostoáreIMPOSTÓRIMPOSTÚRĂImpotentImpotențăÎMPOTMOLÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL impostor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impostor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mare impostor mai e și ăsta! 2. Nu e decît un impostor. IMPOSTÓR impostoroáre impostoróri, impostoroáre m. Imposteur, latina impostor, impostoronis. Nu e decât un impostor. |
GRAMATICA cuvântului impostor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impostor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul impostor poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impostor? Vezi cuvântul impostor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impostor?[ im-pos-tor ] Se pare că cuvântul impostor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL impostor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A te pune în situația cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul impostor are forma: impostóri
