 | as |
|
| Imprudent [ im-pru-dent ] VEZI SINONIME PENTRU imprudent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imprudent în mai multe dicționareDefinițiile pentru imprudent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adjectiv Care acționează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevăzător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. • (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. • (Substantivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44. Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDENT adjectiv 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (regional) nechitit. (Om imprudent; un act imprudent.) 2. hazardat, periculos, primejdios, riscant, riscat. (O acțiune imprudent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adjectiv (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din limba franceza imprudent, latina imprudens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adjectiv (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din limba franceza imprudent, latina imprudens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDÉNT, -Ă adjectiv (adesea substantiv și adverb) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [conform limba franceza imprudent, italiana imprudente, latina imprudens]. Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDÉNT imprudenttă (imprudentți, imprudentte) Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. [silabe im-pru-] /<fr. imprudent, latina imprudens, imprudentntis Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru imprudent: *imprudént, -ă adjectiv (latina imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. adverb În mod imprudent. Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRUDENT: IMPRUDÉNT, -Ă adjectiv (și adverb) lipsit de prudență, riscant. (< limba franceza imprudent, latina imprudens) Forme diferite ale cuvantului imprudent: imprudent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imprudent: imprudént adjectiv masculin, plural imprudénți; forme imprudéntă, plural imprudénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Imprudent: Imprudent ≠ circumspect, precaut, prevăzător, prudent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru imprudent: imprudent a. neprevăzător, nechibzuit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imprudent: imprudént adjectiv masculin prudent Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPRUDENT' IMPROVIZAȚIÚNEimprovizatórimprovizatóricimprovizézImprudentImprudențăÎMPRUMÚTÎMPRUMUTÁîmprumutábil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL imprudent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imprudent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om imprudent; un act imprudent. O acțiune imprudent. Om imprudent; un act imprudent. IMPRUDÉNT imprudenttă imprudentți, imprudentte Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. Imprudent, latina imprudens, imprudentntis. |
GRAMATICA cuvântului imprudent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imprudent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul imprudent poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE imprudent? Vezi cuvântul imprudent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imprudent?[ im-pru-dent ] Se pare că cuvântul imprudent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL imprudent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune prepoziție pe urma sau pe urmele cuiva sau a ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
