eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imprudenta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Imprudenţă [ im-pru-den-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU imprudenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imprudenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru imprudenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, substantiv feminin Lipsă de prudență, de chibzuială; nesocotință, neprevedere. (Ironic) Caragiale a avut imprudența de a avea propriile sale concepții. GHEREA, ST. Hristos II 271.
♦ Faptă nesocotită, nechibzuită. A săvîrșit o imprudență. ▭ E gata pentru toate... imprudențele. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IMPRUDENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, substantiv feminin Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere.
♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă.

– Din limba franceza imprudence, latina imprudentia.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IMPRUDENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, substantiv feminin Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere.
♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă.

– Din limba franceza imprudence, latina imprudentia.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IMPRUDENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDÉNȚĂ substantiv feminin

1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință.

2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [conform italiana imprudenza, latina imprudentia].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

IMPRUDENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDÉNȚĂ imprudentae forme

1) Caracter imprudent; lipsă de prudență.

2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, latina imprudentia
Forme diferite ale cuvantului imprudenta: imprudentae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

imprudență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru imprudență:
*imprudénță forme, plural e (latina imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

IMPRUDENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDÉNȚĂ substantiv feminin

1. lipsă de prudență.

2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< limba franceza imprudence, latina imprudentia)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

IMPRUDENȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPRUDENȚĂ:
IMPRUDENȚĂ substantiv nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o imprudenta.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

imprudență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru imprudență:
imprudență forme

1. lipsă de prudență;

2. faptă imprudentă, nesocotință.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

imprudență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imprudență:
imprudénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat imprudénței; (fapte) plural imprudénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

imprudență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imprudență:
imprudénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat imprudénței; (fapte) plural imprudénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Imprudență
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Imprudență:
Imprudență ≠ prudență
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPRUDENTA'
improvizatórimprovizatóricimprovizézImprudentImprudențăÎMPRUMÚTÎMPRUMUTÁîmprumutábilÎMPRUMUTÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Imprudență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imprudență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
IMPRUDÉNȚĂ imprudențăe forme 1 Caracter imprudent; lipsă de prudență.
A comis o imprudență.
A comis o imprudență.

GRAMATICA cuvântului Imprudență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imprudență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Imprudență poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Imprudență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul imprudență are forma: imprudénțe
VEZI PLURALUL pentru Imprudență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE imprudenţă?
Vezi cuvântul imprudenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imprudenţă?
[ im-pru-den-ţă ]
Se pare că cuvântul imprudenţă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Imprudență

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune accentul pe ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
complement 1; culori complementar, -ăe
a se întrema după o boală
a scoate în relief, a da atenție deosebită unei probleme
măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app