eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție incurare


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
încurare [ în-cu-ra-re ]
VEZI SINONIME PENTRU încurare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului incurare în mai multe dicționare

Definițiile pentru incurare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCURARE:
ÎNCURÁRE, încurări, substantiv feminin (Învechit) Alergare de cai, cavalcadă; prin extensie năvală, incursiune. Amenințările și încurările... nu putuse să-i facă să reintre în liniște. GHICA, S. 629.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCURARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCURARE:
ÎNCURÁRE, încurări, substantiv feminin (învechit și regional) Alergare de cai, cavalcadă; prin extensie năvală, incursiune.

– vezi încura.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCURARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCURARE:
ÎNCURÁRE, încurări, substantiv feminin (învechit și regional) Alergare de cai, cavalcadă; prin extensie năvală, incursiune.

– vezi încura.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

încurare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încurare:
încuráre (învechit, regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat încurắrii; plural încurắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

încurare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încurare:
încuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încurării; plural încurări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încurare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încurare:
încurare substantiv verbal ALERGARE. CURSĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INCURARE'
ÎNCURAJÁREÎNCURAJÁTÎNCURAJATÓRîncurajézÎNCURÁREîncurătúrăincurbáINCURBÁREINCURBÁT, -Ă

GRAMATICA cuvântului încurare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încurare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încurare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul încurare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul încurare are forma: încurắri
VEZI PLURALUL pentru încurare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE încurare?
Vezi cuvântul încurare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încurare?
[ în-cu-ra-re ]
Se pare că cuvântul încurare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încurare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cercuri muncitorești?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare
organizații politice muncitorești apărute la noi la sfârșitul secolului trecut
copil care a depășit vârsta de 7 sau 6 ani și merge la școală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app