eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție instruire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Instruire [ in-stru-i-re ]
VEZI SINONIME PENTRU instruire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului instruire în mai multe dicționare

Definițiile pentru instruire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTRUIRE:
INSTRUÍRE, instruiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) instrui.

1. Învățare. Instruirea cadrelor. ▭ Partidul și statul nostru democrat-popular acordă o deosebită însemnătate învățămîntului public, operei de instruire și educare multilaterală a tinerei generații. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757.

2. Instrucție (2).

3. (juridic) Cercetare de către o instanță specială a dovezilor, a mărturiilor în vederea deschiderii unui proces cu caracter penal; instrucție (3).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INSTRUIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUIRE:
INSTRUIRE s.

1. cultivare, învățare. (instruire elevilor.)

2. culturalizare. (instruire maselor.)

3. inițiere, învățare. (instruire cuiva într-o disciplină.)

4. îndrumare, pregătire. (instruire cuiva pentru viața de gospodină.)

5. (juridic) anchetare, anchetă, cercetare, (învechit) sprafcă, (rusism învechit) comandirovcă. (instruire unui caz penal.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

INSTRUIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUIRE:
INSTRUÍRE instruirei forme Proces de predare a cunoștințelor și deprinderilor într-o instituție de învățământ; instrucție. /v. a (se) instrui
Forme diferite ale cuvantului instruire: instruirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

INSTRUIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTRUIRE:
INSTRUÍRE, instruiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) instrui și rezultatul ei, cultivare.

– vezi instrui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INSTRUIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTRUIRE:
INSTRUÍRE, instruiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) instrui și rezultatul ei, cultivare.

– vezi instrui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INSTRUIRE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUIRE:
INSTRUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) instrui și rezultatul ei. [pronume -stru-i-. / < instrui].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

instruire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instruire:
instruíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat instruírii; plural instruíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

instruire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instruire:
instruíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat instruírii; plural instruíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRUIRE'
INSTRUCTIVITÁTEinstructoáreinstrúctorINSTRUÍINSTRUÍREInstruitINSTRUMÉNTINSTRUMENTÁinstrumentál

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL instruire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instruire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Instruire elevilor.
Instruire maselor.
Instruire cuiva într-o disciplină.
Instruire cuiva pentru viața de gospodină.
Instruire unui caz penal.
Instruire elevilor.
Instruire cuiva într-o disciplină.
INSTRUÍRE instruirei forme Proces de predare a cunoștințelor și deprinderilor într-o instituție de învățământ; instrucție.

GRAMATICA cuvântului instruire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instruire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul instruire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul instruire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul instruire are forma: instruíri
VEZI PLURALUL pentru instruire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE instruire?
Vezi cuvântul instruire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instruire?
[ in-stru-i-re ]
Se pare că cuvântul instruire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL instruire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Botanică; în sintagma himeră de altoire?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza fără temei păreri, tendințe, concepții diferite
în zori de zi, dis-de-dimineață
plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic
zi în care cineva își sărbătorește onomastica
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app