eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție instrument


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Instrument [ in-stru-ment ]
VEZI SINONIME PENTRU instrument PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului instrument în mai multe dicționare

Definițiile pentru instrument din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
INSTRUMENT
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT, instrumente, substantiv neutru

1. Aparat sau ustensilă cu ajutorul căruia se efectuează o operație de observare, măsurare sau control. Dacă m-am așezat cu instrumentele mele pe movila de lîngă grădină, am făcut-o ca să ridic planul locului pe unde are să treacă drumul de fier. ALECSANDRI, T. I 358.
♦ Ustensilă care se folosește la efectuarea unei operații chirurgicale.
♦ Unealtă. Are drept la o gospodărie mai bine întocmită și la vite și instrumente agricole. SADOVEANU, E. 25.
♦ (De obicei determinat prin «muzical») Aparat anume construit pentru a produce sunete muzicale. Pianul, vioara, flautul sînt instrumente muzicale.

2. figurat Acțiune, forță sau fapt care servește la atingerea unui scop. vezi mijloc, procedeu. Grija pentru întărirea economică a țării noastre și ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc trebuie unită cu grija pentru întărirea statului de democrație populară, instrumentul principal de construire a socialismului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 407. Galeriile Tretiacov au devenit un puternic instrument pentru culturalizarea maselor. STANCU, U.R.S.S. 55.

3. (În expresie) Instrument gramatical = parte de vorbire care nu exprimă noțiuni, ci raporturi între cuvinte. Prepozițiile, conjuncțiile, articolul, verbele copulative sînt instrumente gramaticale. ▭ Instrumentele gramaticale, în măsura în care au un sens de sine stătător și apar întrebuințate autonom (adică nu se contopesc cu un cuvînt vecin, așa cum e cazul de exemplu cu articolul nostru postpus), trebuie să figureze în fondul principal lexical, dar la egalitate cu celelalte cuvinte. GRAUR, forme L. 61. Instrument de ratificare = document prin care se ratifică o convenție internațională.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



INSTRUMENT
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT (< limba franceza , latina) substantiv neutru

1. Unealtă sau aparat adecvat executării unei anumite operații.
♦ (tehnic) Sistem tehnic folosit pentru observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. După natura mărimii respective, se deosebesc: instrument acustice, electrice, magnetice, mecanice, optice, termice etc.
       • (ASTR.)

Instrument de pasaj = lunetă meridiană.

2. (muzică) Aparat care produce sunete muzicale. Există instrument muzicale cu coarde (vioara, viola, violoncelul, contrabasul, harpa, pianul etc.), instrument de suflat (din lemn: flautul, oboiul, clarinetul, fagotul; din alamă: cornul, trompeta, trombonul, tuba etc.) și instrument de percuție (toba, xilofonul, celesta etc.). La instrument muzicale electronice (orga electronică, vibrafonul, ondiolina, claviolna, undele Martelot), instrumentistul comandă oscilații electronice, care, după amplificare, sunt transformate în sunete.

Instrument electrice sunt: chitara, chitara bas, sintetizatorul, folosite, în principal, în muzica de jaz, rock, pop etc.

Instrument muzicale românești cele mai cunoscute sunt: cimpoiul, fluierul, buciumul, cavalul, ocarina, țambalul, cobza, naiul.

3. figurat Mijloc sau. prin extensie, persoană folosită pentru atingerea unui scop. 4.

Instrument de ratificare vezi ratificare.

5. (lingvistică)

Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală, care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi (ex. prepozițiile, conjuncțiile etc.); (învechit) unealtă gramaticală.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

INSTRUMENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT substantiv neutru

1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operație.
       • sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi.

2. aparat cu care se produc sunete muzicale.

3. (figurat) persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop.
instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional.

4. instrument gramatical = cuvânt cu funcție exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare etc.). (< limba franceza instrument, latina instrumentum)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

INSTRUMENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT, instrumente, substantiv neutru

1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație.
♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale.

2. figurat Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop.

3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional.

– Din limba franceza instrument, latina instrumentum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



INSTRUMENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT, instrumente, substantiv neutru

1. Unealtă sau aparat adecvat executării unei anumite operații.
♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale.

2. figurat Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop.
       • (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional.

– Din limba franceza instrument, latina instrumentum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INSTRUMENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT instrumente n.

1) Obiect acționat manual, folosit la îndeplinirea unor operații de muncă; sculă; unealtă. instrument de tăiat.

2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. instrument de percuție. 3): instrument de ratificare document prin care părțile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte. 4): instrument gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziții.

5) Persoană sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, latina instrumentum
Forme diferite ale cuvantului instrument: instrumente

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

INSTRUMENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMÉNT substantiv neutru

1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație.
♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale.

2. (figurat) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop.
       • Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional.

3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [plural -te. / < limba franceza instrument, conform latina instrumentum].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

INSTRUMENT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUMENT:
INSTRUMENT s.

1. sculă, unealtă, ustensilă, (învechit și regional) sărsam, (regional) sculeață, (Moldova, Bucovina și Banat) halat, (învechit) cinie, dichis. (instrument pentru dulgherie.)

2. aparat. (Un instrument pentru curățat cartofii.)

3. (gramatică) (rar) unealtă. (Prepozițiile sînt instrument gramaticale.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

instrument
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru instrument:
*instrumént n., plural e (latina instrumentum, despre instrúere, a construi). Mașină, aparat, unealtă, sculă: toporu e un instrument de tăĭat, vioara e un instrument muzical. figurat Persoană întrebuințată ca un instrument: a fi instrumentu cuĭva. vezi organ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

instrument
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru instrument:
instrument n.

1. unealtă, mașină de executat o lucrare oarecare: instrument agricol, instrument de chirurgie;

2. instrument de muzică;

3. figurat persoană, lucru ce servă a obține un rezultat: am fost instrumentul voinței sale.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

instrument
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instrument:
instrumént substantiv neutru, plural instruménte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

instrument
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instrument:
instrumént substantiv neutru, plural instruménte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRUMENT'
instrúctorINSTRUÍINSTRUÍREInstruitINSTRUMÉNTINSTRUMENTÁinstrumentálinstrumentalísminstrumentalíst

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL instrument
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instrument dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
INSTRUMÉNT instrumente n.
Instrument de tăiat.
Instrument de percuție.
3: instrument de ratificare document prin care părțile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte.
4: instrument gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziții.
Instrument pentru dulgherie.
Un instrument pentru curățat cartofii.
Prepozițiile sunt instrument gramaticale.
Instrument pentru dulgherie.
Un instrument pentru curățat cartofii.
Prepozițiile sînt instrument gramaticale.

GRAMATICA cuvântului instrument?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instrument.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul instrument poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul instrument sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul instrument are forma: instruménte
    VEZI PLURALUL pentru instrument la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE instrument?
Vezi cuvântul instrument desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instrument?
[ in-stru-ment ]
Se pare că cuvântul instrument are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL instrument
Inţelegi mai uşor cuvântul instrument dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În expresie Instrument gramatical = parte de vorbire care nu exprimă noțiuni, ci raporturi între cuvinte
Instrument de ratificare = document prin care se ratifică o convenție internațională
De pasaj = lunetă meridiană
Gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală, care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi ex
♦ instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional
Instrument gramatical = cuvânt cu funcție exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare etc
În sintagmele Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală
Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional
În sintagmele Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală
Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional
Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional
Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL instrument

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i ajunge cuiva cuțitul la os?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor în semnale electromagnetice; cameră de televiziune; vidicon
regiune a fundului mării având adâncimea peste 1000 de metri
a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea
spongier
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?