eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție joc


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Joc [ joc ]
VEZI SINONIME PENTRU joc PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului joc în mai multe dicționare

Definițiile pentru joc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
JOC
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JOC:
JOC, jocuri, substantiv neutru

1. Acțiunea de a (se) juca; petrecere distractivă mai ales între copii, bazată adesea pe anumite reguli convenționale. Pînă la orele de clasă de după prînz, aveați timp îndeajuns pentru joc. PAS, Z. I 113.
       • figurat [Vîntul] le prinde De mînecă și-aprins de dor Își face joc în părul lor. COȘBUC, P. I 88.
       • Joc de societate = petrecere în familie, bazată pe întrebări și răspunsuri hazlii sau pe dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.

2. (Numai în expresie) A-și bate joc (de cineva) vezi bate. Bătaie de joc vezi bătaie. 3.. Acțiunea de a juca (5); dans popular; petrecere la care se dansează. În sat pornește vesel jocul. PĂUN- PINCIO, P. 56. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. Așa-i jocul romînesc, Cu strigăt ardelenesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 359.
       • Expresia: A ieși la joc = a începe să ia parte la petrecerile la care se dansează; a ieși la horă. Da de ieșit la joc ai ieșit?

– Hei! încă nu, încă n-am șaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218. A lua la joc vezi lua (III 7).
♦ figurat Mișcare repede și capricioasă. Prin soarele fierbinte și prin jocul luminos al pulberii, lumea foia vuind. SADOVEANU, O. I 511. [Fulgerele] se stingeau șuierătoare într-al valurilor joc. MACEDONSKI, O. I 76. Jocul valurilor albe de departe îți pare un cîrd de gîște, care bat din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 415.

4. Întrecere sportivă, partidă între două echipe. Jocul s-a desfășurat în condiții bune.
       • Jocuri olimpice = concursuri sportive cu caracter periodic, inițiate în Grecia veche și reluate în timpurile moderne, sub formă de concursuri internaționale.
♦ Mod de a juca într-o întrecere. Echipa a avut un joc elegant.

5. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul, modul cum se interpretează. Lui Caragiale îi plăcea jocul lui Brezeanu.
       • Joc de scenă = totalitatea mișcărilor prin care un actor întărește efectul artistic al textului.

6. Totalitatea obiectelor care servesc la jucat (3). Un joc de șah.

7. (Uneori urmat de determinări care arată felul distracției) Acțiune distractivă bazată pe diferite combinații de calcul sau pe hazard și care adesea angajează sume de bani. Dar jocul e joc și norocul noroc... Începe cartea flăcăului să se schimbe. CARAGIALE, P. 47. Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. EMINESCU, N. 67. De cînd m-am însurat joc numai vist... Ce joc monoton! NEGRUZZI, S. I 74.
       • Expresia: A juca un joc mare (sau periculos) = a întreprinde o acțiune riscată, care poate avea urmări grave și iremediabile. A-și pune capul (sau viața, situația) în joc = a întreprinde ceva riscant. A descoperi (sau a pricepe) jocul (cuiva) = a surprinde manevra, metoda ocolită și abilă (a cuiva). Știa foarte bine că Demetru Demetrian i-a priceput jocul și că nu mai poate cădea la nici o tocmeală. C. PETRESCU, A. 359. A face jocul (rar jocurile) cuiva = a servi (conștient sau nu) prin activitatea sa interesele altuia. Face toate jocurile patronului. DEMETRIUS, C. 38. (Despre bunuri materiale sau spirituale, viața, soarta cuiva) A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi expus să fie pierdut, distrus, nimicit. Era în joc acolo ceva mult mai de preț decît inima mea. DEMETRIUS, C. 45.
♦ Joc de bursă vezi bursă.

8. Lărgimea golului dintre două piese care lucrează în contact.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

JOC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JOC:
JOC, jocuri, substantiv neutru

1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă.
       • Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.

2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; prin extensie petrecere populară la care se dansează; horă.
♦ Melodie după care se joacă.
♦ figurat Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.

3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.

4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
       • Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.

5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
       • Expresia: A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie.
♦ (concretizat) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5).

6. (tehnică) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.

7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
       • Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.

8. (muzică; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel.

– latina jocus.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

JOC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JOC:
JOC, jocuri, substantiv neutru

1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă.
       • Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.

2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; prin extensie petrecere populară la care se dansează; horă.
♦ Melodie după care se joacă.
♦ figurat Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.

3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.

4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.

5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
       • Expresia: A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie.
♦ (concretizat) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5).

6. (tehnică) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.

7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
       • Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.

8. (muzică; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel.

– latina jocus.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

joc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru joc:


2) joc, a jucá vezi intr. (latina jǒcare, cl. jocari, a glumi, a te juca; italiana giocare, pv. jogar, limba franceza jouer, spaniolă jugar, limba bulgară jogar.

– Joc. jocĭ, joacă, jucăm, jucațĭ; jucam, jucasem!; să joace; jucînd). Petrec, mă amuz: copiiĭ joacă la coroană, la bile, oameniĭ joacă (saŭ: în) cărțĭ, pe banĭ la șah, la popice. Dansez: joc la horă. Mă mișc cu vioicĭune: acestuĭ hoț îĭ joacă ochiĭ după furturĭ (caută să fure). Mă mișc și vorbesc pe scenă: acest actor joacă bine. Merg izbind din picĭoare: calu joacă. vezi trecut Petrec, mă amuzez: joc cărțile, joc concina. Întrebuințez la jocul de cărțĭ: joc o carte norocoasă. Pes de jocul de cărțĭ: acest om șĭ-a jucat toată averea. Expun, risc: îmĭ joc vĭața. Reprezent pe cineva pe scenă: acest actor îl joacă bine pe Hamlet. Păcălesc, înșel, întrebuințez cum verb reflexiv:eaŭ: ferește-te de acest șarlatan, că te joacă ca pe-o păpușă. Dansez: joc o horă, un vals. Conduc, port la dans, dansez: le-a jucat pe toate fetele. A juca pe cineva pe degete, a-l mișca cum îțĭ place ție, a-l avea în puterea ta. vezi reflexiv Mă amuzez, petrec: copiiĭ se jucaŭ pe ĭarbă, se jucaŭ de-a hoțiĭ, de-a soldațiĭ. Îs foarte priceput în: el se joacă cu algebra, Napoleon se juca cu războaĭele. Glumesc, șăguĭesc, tratez fără frică: nu te juca cu calu, că te trîntește. figurat A te juca cu focu, a umbla fără atențiune cu focu (cu periculu). A te juca cu baniĭ, a poseda mulțĭ banĭ și a-ĭ cheltuĭ fără grijă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

joc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru joc:


1) joc n., plural urĭ (latina jŏcus, joc cu vorba [jocu în acțiune de se numea lŭdus], italiana giuoco, pv. joc, limba franceza jeu, cat. jog, spaniolă juego, pg. jogo). Petrecere, distracțiune amuzament pin mișcărĭ saŭ alte combinațiunĭ de calcul saŭ de noroc: jocurĭ copilărești (cum e de-a baba oarba), jocurĭ de noroc saŭ îndemnare (cum îs cărțile, șahu, biliardu). Obiectele care servesc la joc: un joc de cărțĭ, de șah (maĭ des: o păreche de cărți, de șah). Dans: mă duc la joc. Modu de a te mișca, a vorbi, a glumi: jocu uneĭ mașinĭ,jocu ochilor cuĭva, jocu de scenă al unuĭ actor. plural Spectacul public la cel vechĭ și imitat și de ceĭ noĭ: jocurile olimpice la Grecĭ. Joc de cuvinte, aluziune glumeață fundată pe asemănarea cuvintelor. Casă de joc, tripoŭ, casă în care se joacă cărțĭ. A fi în joc, a fi în risc, a fi vorba de: în războaiele punice era în joc existența statului roman. A-țĭ bate joc de,

1. a lua în rîs, a rîde de,

2. a insulta, a ofensa, a înjosi, a batjocurĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

JOC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JOC:
JOC jocuri n.

1) Activitate fizică sau mintală desfășurată din plăcere.
       • joc de societate distracție la care participă un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante. joc de cuvinte efect verbal, cu caracter de glumă, obținut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens. A-și bate joc de cineva a lua în râs pe cineva.

2) Distracție (a copiilor) lipsită de griji; joacă.

3) Competiție sportivă (de fotbal, de baschet etc.). * jocuri olimpice competiții sportive, sub formă de manifestări internaționale de mare amploare, care au loc o dată la patru ani.

4) Dans popular. A lua la joc.

5) Petrecere cu dansuri la țară; horă.
       • A intra în joc a lua parte la ceva; a participa.

6) Mișcare repede și neregulată a ceva.
       • jocul valurilor.

7) tehnic Posibilitate (limitată) de deplasare independentă a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
Forme diferite ale cuvantului joc: jocuri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

joc
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru joc:
joc (jócuri), substantiv neutru –

1. Acțiunea de a se juca, activitate distractivă. –

2. Acțiunea de a juca pentru a cîștiga ceva. –

3. Dans. –

4. Despre actori, acțiunea de a interpreta pe scenă un rol. –

5. La materiale textile, ape.

– Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. latina iōcus (Pușcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), conform italiana giuoco, prov. joc, limba franceza jeu, cat. jog, spaniolă juego, portugheză jogo. conform juca.

– derivat joacă, substantiv feminin (joc, jucărie; distracție), ca dop-doapă, țep-țeapă, etc. (după Tiktin și DAR, postverbal de la a juca). Din limba română provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), limba rusă dzok (Vasmer, I, 349).
Forme diferite ale cuvantului joc: jócuri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

JOC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JOC:
JOC s.

1. joacă, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (regional) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (joc de copii.)

2. (coregrafie) dans, (învechit) salt, săltare, săltătură.

3. (SPORT) dispută, întîlnire, întrecere, meci, partidă. (joc a durat doar trei minute.)

4. (SPORT) jocuri balcanice = balcaniadă; jocuri olimpice = olimpiadă.

5. interpretare. (Actorul a avut un joc magistral.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

JOC
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru JOC:
JOC substantiv, verb

1. Jocu, fam., act.

2. Joacă-bine, ard., 1726 (Paș);

– N., mold., act.;

2. Gioacă-bine, Șt., stolnic (Sur XV 259; Isp VI2); Radul fiul Giocăi (Acte Sc).

3. Gioacăș. vecin (Sd V 51); Giocăș, vezi, șoltuz în Baia, 1676 (Sd VII 104, 379).

4. + -otă, Giocotă, vezi (Tec I). 5 Giocheni substantiv (Tec I).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

joc
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru joc:
joc substantiv neutru, plural jócuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

joc
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru joc:
joc substantiv neutru, plural jócuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'JOC'
JOBJOBBERJOBÉNJOBENÁTJOCJOCHÉIJÓCHERJOCHÉUJOCHROMA

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL joc
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului joc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
JOC jocuri n.
       • joc de societate distracție la care participă un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante.
Joc de cuvinte efect verbal, cu caracter de glumă, obținut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens.
A-și bate joc de cineva a lua în râs pe cineva.
* jocuri olimpice competiții sportive, sub formă de manifestări internaționale de mare amploare, care au loc o dată la patru ani.
A lua la joc.
       • A intra în joc a lua parte la ceva; a participa.
       • jocul valurilor.
Joc de copii.
Joc a durat doar trei minute.
Actorul a avut un joc magistral.
Actorul a avut un joc magistral.

GRAMATICA cuvântului joc?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului joc.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul joc poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul joc sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul joc are forma: jócuri
    VEZI PLURALUL pentru joc la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE joc?
Vezi cuvântul joc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul joc?
[ joc ]
Se pare că cuvântul joc are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL joc
Inţelegi mai uşor cuvântul joc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Joc de societate = petrecere în familie, bazată pe întrebări și răspunsuri hazlii sau pe dezlegarea unor probleme amuzante
Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur
A ieși la joc = a începe să ia parte la petrecerile la care se dansează; a ieși la horă
Jocuri olimpice = concursuri sportive cu caracter periodic, inițiate în Grecia veche și reluate în timpurile moderne, sub formă de concursuri internaționale
Joc de scenă = totalitatea mișcărilor prin care un actor întărește efectul artistic al textului
A juca un joc mare sau periculos = a întreprinde o acțiune riscată, care poate avea urmări grave și iremediabile
A-și pune capul sau viața, situația în joc = a întreprinde ceva riscant
A descoperi sau a pricepe jocul cuiva = a surprinde manevra, metoda ocolită și abilă a cuiva
A face jocul rar jocurile cuiva = a servi conștient sau nu prin activitatea sa interesele altuia
Despre bunuri materiale sau spirituale, viața, soarta cuiva A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi expus să fie pierdut, distrus, nimicit
Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante
Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur
Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol
Și în sintagma joc de noroc = distracție cu cărți, cu zaruri etc
în joc = a întreprinde o acțiune riscantă
A descoperi sau a pricepe jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva
A face jocul cuiva = a servi conștient sau nu intereselor cuiva
A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie
Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare
Muzică; în sintagma Joc de clopoței = glockenspiel
Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante
Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur
Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol
Și în sintagma joc de noroc = distracție cu cărți, cu zaruri etc
în joc = a întreprinde o acțiune riscantă
A descoperi sau a pricepe jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva
A face jocul cuiva = a servi conștient sau nu intereselor cuiva
A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie
Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare
Muzică; în sintagma Joc de clopoței = glockenspiel
SPORT jocuri balcanice = balcaniadă; jocuri olimpice = olimpiadă

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL joc

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A lua pe cineva în sfichi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului
complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de relație
a înțepa cu vorba; a ironiza
parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?