 | as |
|
| Jude [ ju-de ] VEZI SINONIME PENTRU jude PE ESINONIME.COM definiția cuvântului jude în mai multe dicționareDefinițiile pentru jude din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru jude: júde (júzi), substantiv masculin – 1. În vechea organizare socială, judecător municipal care îndeplinea uneori și funcția de primar cu puteri limitate. Apare în Moldova, cu acest nume, din 1409; funcția sa era pe viață și se transmitea. – 2. În Muntenia, în secolul XVII, om liber. – 3. În textele religioase, domn, domnitor. – 4. Judecător, magistrat. – 5. (Transilvania) Primar. – 6. Conducător, căpetenie a unei companii sau a unei bresle. – Variante judec. latina iūdex (Pușcariu 913; Candrea-Dens., 908; REW 4599; DAR), conform albaneză dzük, italiana giudice, prov., cat. jutge, limba franceza juge, spaniolă juez, portugheză juiz. plural vechi era judeci, din latina iudices (conform cap-capete, om-oameni), de unde s-a refăcut sing. analogic judec. Primele 3 sensuri sînt învechit – derivat judeceasă, substantiv feminin (Transilvania, nevastă de primar); judeci, verb (învechit, a elibera); judecie, substantiv feminin (învechit, libertate; învechit, funcție de judecător; învechit, judecătorie). – conform județ, judeca. Forme diferite ale cuvantului jude: júzi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUDE: JÚDE, juzi, substantiv masculin 1. (Învechit și arhaizant) Judecător. Guță Mereuță, jude de ședință, adus în capitală la ultima mișcare în magistratură. C. PETRESCU, C. vezi 182. 2. (Transilvania, ieșit din uz) Primar. Trebuie pus în sat chinez (birău sau jude). ȚICHINDEAL, forme 66. Că și hrana judelui E-n spinarea satului. MARIAN, S. 128. Bine-i ține ca un măr mare-nflorit, Ca un jude-mpodobit. BIBICESCU, P. P. 236. 3. (În vechea organizație a țării) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative. 4. (Învechit) Cneaz. Un cnezat sau județ era condus de un cneaz, jude sau jupan. istorie R.P.R. 64. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUDE: JÚDE, juzi, substantiv masculin 1. (În vechea organizare a țărilor românești) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (învechit) Judecător (1). 5. (regional; ieșit din uz) Primar. [Variante: (2) júdec, plural judeci, substantiv masculin] – latina judex, -icis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUDE: JÚDE, juzi, substantiv masculin 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (învechit) Judecător (1). 5. (regional; învechit) Primar. [Variante: (2) júdec, plural judeci, substantiv masculin] – latina judex, -icis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru jude: jude m. 1. judecător: singurul său jude e judele ceresc AL.; 2. judecător de sat; 3. inspector de țigani. [Vechiu-rom. judece = latina JUDICEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru JUDE: JUDE substantiv 1. – b. (CL; Ard II 191; Moț); Judele b., 1591, ard. (Paș; Șchei I); – olt., 1636 (Sd VII 5); 2. Judescu, olt. (RI VI 264). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru jude: jude substantiv verbal CĂPETENIE. CONDUCĂTOR. JUDECĂTOR. PRIMAR. VĂTAF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jude: júde substantiv masculin, plural juzi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jude: júde substantiv masculin, plural juzi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUDE' juchélJUCUjudaicjudaismJÚDEjudeásăJÚDECJUDECÁJUDECÁRE |
GRAMATICA cuvântului jude? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jude. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul jude poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE jude? Vezi cuvântul jude desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jude?[ ju-de ] Se pare că cuvântul jude are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL jude Inţelegi mai uşor cuvântul jude dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeJudece = latina JUDICEM |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL jude |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Casă de sănătate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul JUDE are forma: judeci
