 | as |
|
| Judecare [ ju-de-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU judecare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului judecare în mai multe dicționareDefinițiile pentru judecare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUDECARE: JUDECÁRE, judecări, substantiv feminin Acțiunea de a judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. Bălcescu era unic în epoca lui prin concepția materialistă care îl călăuzea in judecarea faptelor istorice. SADOVEANU, E. 50. Această critică modernă conține și ea, în mod implicit, aprecieri și judecări. GHEREA, ST. Hristos III 142. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUDECARE: JUDECÁRE, judecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – vezi judeca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUDECARE: JUDECÁRE, judecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) judeca și rezultatul ei; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva. – vezi judeca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECARE: JUDECARE substantiv chibzuire, deliberare, gîndire, (figurat) cumpănire, drămuire. (După o judecare îndelungată...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru judecare: judecáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat judecării; plural judecări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru judecare: judecáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat judecắrii; plural judecắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUDECARE' JÚDEjudeásăJÚDECJUDECÁJUDECÁREJudecatJUDECÁTĂJUDECĂTOÁREJUDECĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL JUDECARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului judecare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După o judecare îndelungată. |
GRAMATICA cuvântului JUDECARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului judecare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul JUDECARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE judecare? Vezi cuvântul judecare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul judecare?[ ju-de-ca-re ] Se pare că cuvântul judecare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL JUDECARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta ca o plăcintă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul judecare are forma: judecări
