 | as |
|
| Limbut [ lim-but ] VEZI SINONIME PENTRU limbut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului limbut în mai multe dicționareDefinițiile pentru limbut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIMBUT: LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adjectiv (Despre oameni) Care vorbește mult; guraliv, vorbăreț, flecar. De hatîrul lor, își pierduse verb reflexiv:emea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27. Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8. Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338. • figurat verb reflexiv:ăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. • (Substantivat) Cînd îi avea verb reflexiv:o taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192. ♦ (Învechit) Elocvent. M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61. Forme diferite ale cuvantului limbut: limbut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMBUT: LIMBUT substantiv, adjectiv clănțău, flecar, guraliv, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livresc) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (popular și fam.) farfara, (popular) gureș, toacă-gură, (învechit și regional) spornic, vorbareț, (regional) pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, (Moldova) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilvania) stroncănitor, (prin Muntenia) tîndălit, (Moldova) trăncălău, (învechit) limbareț, vorovaci, (familial) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (figurat) meliță. (Mare limbut mai ești, amice!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIMBUT: LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – latina linguutus (după limbă). Forme diferite ale cuvantului limbut: limbut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIMBUT: LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – latina linguutus (după limbă). Forme diferite ale cuvantului limbut: limbut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru limbut: limbút, -ă adjectiv (despre limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț. Forme diferite ale cuvantului limbut: limbut-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMBUT: LIMBÚT limbuttă (limbutți, limbutte) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus Forme diferite ale cuvantului limbut: limbuttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru limbut: limbút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural limbúți; adjectiv feminin, substantiv feminin limbútă, plural limbúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru limbut: limbút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural limbúți; forme singular limbútă, plural limbúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Limbut: Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru limbut: limbut a. care vorbește mult. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LIMBUT: LIMBÚT adjectiv verbal elocvent. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru limbut: limbut adjectiv verbal ELOCVENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LIMBUT' LimburgLIMBURGÍTLIMBURÚȘLIMBUȘOÁRĂLIMBÚTLIMBÚȚĂlimbuțéscLIMBUȚÍLIMBUȚÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL limbut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului limbut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mare limbut mai ești, amice!. LIMBÚT limbuttă limbutți, limbutte și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. |
GRAMATICA cuvântului limbut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului limbut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul limbut poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE limbut? Vezi cuvântul limbut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul limbut?[ lim-but ] Se pare că cuvântul limbut are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL limbut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cuiva peste bot?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul limbut are forma: limbúți
La singular substantivul limbut are forma: limbútă
