 | as |
|
| Linie [ li-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU linie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului linie în mai multe dicționareDefinițiile pentru linie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LINIE: LÍNIE, linii, substantiv feminin I. 1. Trăsătură făcută pe o suprafață (cu condeiul, creta, creionul etc.); (geometrie) figură continuă care are o singură dimensiune și care poate fi descrisă de un punct prin deplasarea sa sau se obține prin intersecția a două suprafețe. Linie curbă. Linie frîntă. ▭ Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap și trăgînd o linie. C. PETRESCU, Î. II 181. În linii repezi schița figurile scriitorilor mai însemnați. VLAHUȚĂ. O. A. III 39. • Linie directoare vezi director. • figurat Înaintea cailor, îi apăru albastră linia frîntă a unui nou fulger. vezi limba română decembrie 1951, 208. O linie subțire de sînge se arătase la răsărit. SADOVEANU, O. VI 335. ♦ Trăsătură imaginară care indică o limită, o direcție sau leagă (pe o hartă, un plan etc.) diferite puncte în spațiu. • Linie de demarcație vezi demarcație. Linie dreaptă vezi drept. Linie izotermă vezi izoterm. Linie de ochire vezi ochire. Linie de plutire vezi plutire. Linie vizuală vezi vizual. ♦ (Familiar) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuță. Bolnavul are 37 de grade și două linii. 2. (În locuțiuni) Locuţiune adverbiala În linie = în șir drept, în rînd, în aliniere. Două compănii se desfășurară în linie, una în dreapta și alta în stînga șoselei. REBREANU, R. II 250. Mulțime de echipajuri așezate în linie. DACIA literar 258. Casele sînt mai toate foarte frumoase lucrate ca arhitectură și toate în linie. GOLESCU, Î. 106. • locuțiune prepoziție La sau în linia... = în dreptul, la nivelul. Ici bagi de seamă că te pîndesc doi ochi strălucitori, dintr-o tufă. Un cap neclintit de fată, la linia zăplazului. Îți zîmbește. SADOVEANU, O. IV 416. Să-și facă casa în linia uliței? NEGRUZZI, S. I 70. 3. (Franțuzism rar) Rînd de cuvinte într-o pagină scrisă. Judecă însuți aceste două săptămîni ce am trebuit să sufăr, căci... n-am primit macar o linie de la dumneata. KOGĂLNICEANU, S. 192. 4. Serie, succesiune a strămoșilor sau a descendenților; filiație. Nepot în linie dreaptă. 5. (Urmat adesea de determinări introduse prin prepoziție «de») Sistem de fortificații, adăposturi și baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu. Ieșea cîte unul între linii și se uita. DUMITRIU, N. 70. Trei ani am fost purtat în vagoane de vite de la o linie de tranșee la alta. C. PETRESCU, S. 156. • Linie de bătaie = termen întrebuințat în trecut pentru a indica desfășurarea unei unități militare în vederea luptei, sau așezarea ei pe două rînduri pentru a fi trecută în revistă. Soldații stau în linia de bătaie. SANDU-ALDEA, U. P. 235. Linie de luptă = trupele aflate în contact direct cu inamicul; teritoriul pe care se află aceste trupe. Linie de apărare = întărire alcătuită din fortificații și trupe. Regiment de linie = denumire dată în trecut unităților de infanterie în care stagiul militar se făcea în continuare, spre deosebire de dorobanți care făceau stagiul militar cu schimbul. Îi vom trimite acolo și regimentele de linie și cavalerie. CAMIL PETRESCU, O. II 273. ♦ Formație. Se trăsese cu ofițerii îndărătul liniei de soldați. DUMITRIU, N. 110. 6. Ansamblul instalațiilor și al rețelei de șine, pe care circulă trenurile ( vezi cale ferată, drum-de-fier), tramvaiele, metrourile etc.; porțiune delimitată dintr-o asemenea rețea. Trenul cu patru vagoane intră în gară, cu toate frînele strînse, scîrțîind și vărsînd scîntei pe linie. DUMITRIU, N. 98. (Determinat prin «ferată») Linia ferată... se încovoaie... spre gura neagră a tunelului. SADOVEANU, M. 138. O linie ferată transporta scîndurile umede încă, pînă la cea mai apropiată gară. C. PETRESCU, S. 217. ♦ Traseu (al unui serviciu de transport). Linia de autobuse București-Alexandria. Linie aeriană. ▭ În seara aceea sosise un transatlantic al liniei «America-Holand». BART, S. M. 32. 7. Legătură prin fire aeriene sau cabluri subterane între un punct emițător și un altul receptor. • Linie telefonică (sau de telefon) = ansamblul de conducte care fac legătura între posturile telefonice sau între posturi și centralele telefonice. El s-a dus în sat în lungul liniei de telefon, încărcată de rîndunele gata de ducă. SADOVEANU, M. C. 146. Linie telegrafică = totalitatea conductelor și instalațiilor dintre un emițător și un receptor telegrafic. 8. (Mai ales la plural ) Trăsături caracteristice care dau forma, conturul unui obiect; aspectul, expresia unui tot, în special a unei figuri. Liniile feței. ♦ (În legătură cu noțiuni abstracte) Trăsături fundamentale, puncte esențiale. Liniile mari ale unei probleme. • Locuţiune adverbiala În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără detalii, fără amănunte. Articolul nu pune problema decît în linii generale. BARANGA, I. 170. 9. Direcție (I 1). Ținea mănunchiul cîrmei... și de-abia putea să ție linia neschimbată. CONTEMPORANUL, IV 46. 10. figurat Orientare principală; direcție justă. Linia generală de dezvoltare a țărilor de democrație populară este linia avîntului neîncetat al economiei de pace. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 74. Va veghea... ca linia partidului să fie respectată întocmai la fermă. GALAN, B, I 435. • Expresia: A fi pe linie = a avea o orientare justă, a fi în conformitate cu concepția justă. ♦ (Urmat de determinări indicînd domeniul) Ramură, sector de activitate. Succese pe linie profesională. Sarcină pe linie sindicală. 11. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Chip, mod, principiu (de conduită). Așa a fost linia de purtare a ziarului nostru și a fost bună. IONESCU-RION, C. 26. II. Unealtă de lemn sau de metal care servește la tras linii drepte; riglă. Fără linii și compasuri, paingului cine spune cu meșteșug să întindă o mreajă. CONACHI, P. 294. III. (Învechit) Unitate de măsură a lungimilor, folosită în țările romînești și valorînd cam 0,225 cm. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru linie: *línie forme (latina linea, fir de in, funie, linie, linum, in; italiana linea, limba franceza ligne. vezi lingerie). Trăsătură, dungă, întindere în lungime făcînd abstracțiune de orĭ-ce altă dimensiune: linie dreaptă, curbă, frîntă. Trăsătură, lineament: în liniĭ generale. Rînd, modu cum îs așezate cuvintele în pagină orĭ soldațiĭ în front orĭ în coloană: armata era așezată în linie de bătaĭe (p. bătălie). Retranșament orĭ front: a forța liniile dușmăneștĭ. O veche măsură de lungime, ultima subdiviziune a unuĭ stînjen. Riglă, bucată de lemn orĭ de metal dreaptă de care ne servim p. a trage liniĭ drepte trecînd creĭonu orĭ condeĭu pe lîngă ĭa. figurat Regulă: linie de purtare. Ordin, rang: în prima linie, a fi pe aceĭașĭ linie cu cineva (a fi egal). Descendența uneĭ familiĭ: linie bărbătească, directă, colaterală. Linie de separațiune (a apelor), hotaru între doŭă lucrurĭ (de ex., basinurĭ de rîurĭ). Regiment de linie, regiment de infanterie gata de prima cĭocnire. Bastiment de linie, propriŭ primuluĭ atac. Armata de prima (saŭ de a doŭa) linie, armata destinată primeĭ orĭ secundeĭ cĭocnirĭ. Linie ferată, fluvială, maritimă, telegrafică, telefonică, linie (cale, drum) p. circulațiunea trenurilor saŭ bastimentelor fluviale orĭ maritime saŭ p. transmiterea știrilor pin telegraf orĭ pin telefon. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LINIE: LÍNIE liniei forme 1) Trăsătură continuă (făcută cu creionul, cu penița etc.) pe o suprafață plană, având o singură dimensiune. 2) Figură geometrică obținută prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersecția a două planuri. linie dreaptă. linie frântă. 3) Instrument format dintr-o bară gradată folosită la trasarea liniilor drepte și pentru măsurări; riglă. 4) Fiecare dintre trăsăturile paralele de pe un caiet. 5) Trăsătură (reală sau imaginară) care indică o limită, o direcție dată etc. • liniea orizontului dunga de la intersecția aparentă a suprafeței pământului cu bolta cerească. În linie unul lângă altul. 6) Consecvență privind legăturile de rudenie între generații; descendență; filiație. • În linie dreaptă (sau directă) din tată în fiu. 7) Sistem de fortificații și trupe. • liniea întâi (sau liniea de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan într-o bătălie. 8) Traseu al unei căi de comunicație. linie de cale ferată. linie aeriană. 9) Rețea de fire care asigură transmiterea la distanță a energiei electrice. linie electrică. linie telefonică (sau de telefon). 10) la plural Trăsături caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. linieile feței. 11) Orientare, direcție de acțiune într-o activitate. [G.-D. liniei; silabe -ni-e] /<lat. linea, germana Linie, limba franceza ligne Forme diferite ale cuvantului linie: liniei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LINIE: LINIE s. 1. (rar) liniament. (A tras cîteva linie paralele.) 2. linie frîntă = zigzag. 3. (tehnic) riglă, (Transilvania) lineal. 4. dungă, vargă, (popular) vîrstă, (regional) șar, (prin Banat și Transilvania) șargă, (Moldova și Bucovina) vîrcă. (O țesătură cu linieii.) 5. dungă, (Transilvania și Banat) ștraif. (A tras o linie la prispa casei.) 6. liniuță. (linie la un termometru.) 7. linie-ferată = cale-ferată, drum-de-fier, (popular) șină, (Transilvania, Bucovina și Banat) ștrec. (Se deplasează pe linie.) 8. trăsătură, (învechit) trăsură. (Din cîteva linieii i-a făcut portretul.) 9. trăsătură, (învechit) trăsură, (figurat) tăietură. (O linie elină a nasului.) 10. siluetă, talie. (Are o linie zveltă.) 11. itinerar, traseu. (linie aeriană București-Belgrad.) 12. cale, direcție, sens. (Ce linie va urma această dezvoltare?) 13. direcție, orientare, sens. (linie urmată într-o acțiune.) 14. descendență, filiație, succesiune. (Urmaș în linie bărbătească.) 15. limită, margine. (S-a oprit la linie satului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LINIE: LÍNIE substantiv feminin 1. Figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. Trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc. 3. Descendență, filiație. 4. Sistem de fortificații. • Navă de linie vezi navă. ♦ Șirul luptătorilor într-o bătălie; șir de tranșee; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. Cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. Legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♦ Legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (La plural ) Trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ♦ Ținută. 8. (figurat) Orientare; direcție. 9. (poligrafie) Rând într-o pagină. ♦ Placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 10. Riglă. 11. (marină) Ecuator. [pronume -ni-e, gen. -iei. / < latina, italiana linea, conform germana Linie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LINIE: LÍNIE substantiv feminin 1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc. 3. descendență, filiație. 4. sistem de fortificații. • șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. legătură aeriană sau maritimă între două puncte. • legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (la plural) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. • ținută. 8. (figurat) orientare; direcție. 9. (poligrafie) rând într-o pagină. • placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 10. riglă. 11. (marină) ecuator. 12. gamă de produse (cosmetice). (< latina linea, germana Linie, limba franceza ligne) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru linie: línie (línii), substantiv feminin – 1. Dreaptă, dungă. – 2. Șir, rînd. – 3. Formație de trupe în ordin de bătaie. – 4. Legătură de comunicații. – 5. Rînd. – 6. Riglă. – 7. Stirpe, descendență. – 8. (învechit) Măsură de dimensiuni, valorează 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) în Muntenia și 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) în Moldova – 9. Obiect cu care se băteau școlarii la palmă. latina, italiana linea (secolul XVIII). – derivat liniuță, substantiv feminin (riglă mică; cratimă); linia, verb (a trage linii), folosit mai ales la participiu, conform italiana lineato; alinia, verb, format după limba franceza aligner; liniar (variantă linear), adjectiv, din limba franceza linéal; sublinia, verb, după limba franceza souligner. Forme diferite ale cuvantului linie: línii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru linie: linie, linie substantiv feminin 1. fiecare dintre subdiviziunile marcate pe un termometru. 2. (tox.) doză de cocaină consumată prin inhalare. 3. serie de produse comerciale cu calități comune. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru linie: línie substantiv feminin (silabe -ni-e), articulat línia (silabe -ni-a), genitiv dativ articulat líniei; plural línii, articulat líniile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru linie: línie (-ni-e) substantiv feminin, articulat línia (-ni-a), genitiv dativ articulat líniei; plural línii, articulat líniile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LINIE: LÍNIE substantiv verbal rând. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru linie: linie substantiv verbal RÎND. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LINIE' liniáțieLINIATÚRĂlînícălinicultúrăLÍNIELINIÉRELINIMÉNTLINIO-LINIOÁRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL linie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului linie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÍNIE liniei forme 1 Trăsătură continuă făcută cu creionul, cu penița etc. Linie dreaptă. Linie frântă. • liniea orizontului dunga de la intersecția aparentă a suprafeței pământului cu bolta cerească. În linie unul lângă altul. • În linie dreaptă sau directă din tată în fiu. • liniea întâi sau liniea de foc parte a trupelor care stau pe primul plan într-o bătălie. Linie de cale ferată. Linie aeriană. Linie electrică. Linie telefonică sau de telefon. Linieile feței. A tras cîteva linie paralele. O țesătură cu linieii. A tras o linie la prispa casei. Linie la un termometru. Se deplasează pe linie. Din cîteva linieii i-a făcut portretul. O linie elină a nasului. Are o linie zveltă. Linie aeriană București-Belgrad. Ce linie va urma această dezvoltare? 13. Linie urmată într-o acțiune. Urmaș în linie bărbătească. S-a oprit la linie satului. A tras câteva linie paralele. A tras o linie la prispa casei. Din câteva linieii i-a făcut portretul. Linie aeriană București-Belgrad. |
GRAMATICA cuvântului linie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului linie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul linie poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE linie? Vezi cuvântul linie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul linie?[ li-ni-e ] Se pare că cuvântul linie are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL linie Inţelegi mai uşor cuvântul linie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn locuțiuni Locuţiune adverbiala În linie = în șir drept, în rînd, în aliniere = în dreptul, la nivelul Linie de bătaie = termen întrebuințat în trecut pentru a indica desfășurarea unei unități militare în vederea luptei, sau așezarea ei pe două rînduri pentru a fi trecută în revistă Linie de luptă = trupele aflate în contact direct cu inamicul; teritoriul pe care se află aceste trupe Linie de apărare = întărire alcătuită din fortificații și trupe Regiment de linie = denumire dată în trecut unităților de infanterie în care stagiul militar se făcea în continuare, spre deosebire de dorobanți care făceau stagiul militar cu schimbul Linie telefonică sau de telefon = ansamblul de conducte care fac legătura între posturile telefonice sau între posturi și centralele telefonice Linie telegrafică = totalitatea conductelor și instalațiilor dintre un emițător și un receptor telegrafic Locuţiune adverbiala În linii generale sau mari = în ansamblu, fără detalii, fără amănunte A fi pe linie = a avea o orientare justă, a fi în conformitate cu concepția justă Linie frîntă = zigzag Linie-ferată = cale-ferată, drum-de-fier, popular șină, Transilvania, Bucovina și Banat ștrec Linie frântă = zigzag |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL linie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: și forme persoană care aparține burgheziei; mic-burghez?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul linie are forma: línii
