 | as |
|
| Locui [ lo-cu-i ] VEZI SINONIME PENTRU locui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului locui în mai multe dicționareDefinițiile pentru locui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a locui (forma la infinitiv) A locui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCUI: LOCUÍ, locuiesc, verb IV. 1. intranzitiv A-și avea domiciliul, a fi stabilit cu locuința undeva. vezi sta, ședea. Cu Haralambie Oanță se considera prieten. Locuiesc pe aceeași stradă. SAHIA, N. 95. Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului. ODOBESCU, S. III 22. Acum și locuiau împreună. NEGRUZZI, S. I 47. • tranzitiv (Rar) Am putea locui lumea satelor. EMINESCU, N. 33. El locuiește un măreț palat de vară. ALECSANDRI, P. III 83. 2. tranzitiv (Învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a coloniza. Drumul mare este prin mijlocul a cîteva sate de unguri, aduși și locuiți aice de domnii romîni. NEGRUZZI, S. I 193. • reflexiv Multe familii bogate ce se locuiseră în țară, pribegiră. NEGRUZZI, S. I 144. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru locui: locuí (locuiésc, locuít), verb – A trăi, a avea reședința. – Variante lăcui. în limba maghiara lakni (Cihac, II, 511; Tiktin; Gáldi, Dict., 93). Rezultatul normal, lăcui, azi învechit, a fost apropiat de locuțiune conform limba slavă (veche) lakuvati, care apare numai în acte de provenință română, și în limba bulgară din Transilvania lakuva (Miklosich, Bulg., 126). derivat locaș (variantă lăcaș), substantiv neutru (locuință), din în limba maghiara lakás; locuință, substantiv feminin (casă de locuit), cu sufix -ință; locuitor, substantiv masculin; conlocui, verb (a trăi împreună), format după limba franceza cohabiter; conlocuitor, adjectiv, cuvînt forțat de regimul comunist. Forme diferite ale cuvantului locui: locuiésc locu Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCUI: LOCUÍ, locuiesc, verb IV. 1. intranzitiv A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2. tranzitiv (învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din limba maghiară lakni (după loc). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCUI: LOCUÍ, locuiesc, verb IV. 1. intranzitiv A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2. tranzitiv (învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din limba maghiară lakni (după loc). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCUI: LOCUI verb 1. a domicilia, a fi, a sta, a ședea, (popular) a hălădui, a sălășlui, (învechit și regional) a băciui, (regional) a sălăși, (învechit) a sălășui. (Mama a locui o verb reflexiv:eme la Bacău.) 2. a popula. (Tribul locui în nordul regiunii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LOCUI: LOCUÍ verb vezi coloniza, dăinui, dura, exista, fi, menține, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ține, viețui. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru locui: locui verb vezi COLONIZA. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENȚINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÎNE. TRĂI. ȚINE. VIEȚUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locui: locuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele locuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea locuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural locuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locui: locuí (a locui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele locuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea locuiá; conjunctiv prezent 3 să locuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCUI' LOCȘÓRlocșór/locușórlocțiitoáreLOCȚIITÓRLOCUÍLOCUÍBILLOCUÍNȚĂLOCUÍRELOCUÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mama a locui o verb reflexiv:eme la Bacău. Tribul locui în nordul regiunii. Mama a locui o verb reflexiv:eme la Bacău. Locuí a locui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele locuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea locuiá; conjunctiv prezent 3 să locuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului locui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE locui? Vezi cuvântul locui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locui?[ lo-cu-i ] Se pare că cuvântul locui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL locui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv altfel de?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
