 | as |
|
| Lume [ lu-me ] VEZI SINONIME PENTRU lume PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lume în mai multe dicționareDefinițiile pentru lume din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUME: LÚME1, lumi, substantiv feminin I. 1. Totalitatea celor existente în realitate; univers, cosmos. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171. Atîta-s de supărat Cumu-i ceriul înnorat... De-ar fi lumea de hîrtie, I-aș da foc într-o mînie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 221. • Locuţiune adverbiala De cînd (e sau îi sau cu) lumea (și pămîntul) = de (sau din) totdeauna; (mai ales însoțind un verb în construcții negative) verb reflexiv:eodată, niciodată. Se duse și el ca toată suflarea de pe pămînt, de pare că n-a fost de cînd lumea și pămîntul. ISPIRESCU, L. 42. Vede și el ceea ce nu se mai văzuse și nu se mai auzise de cînd lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 159. Și în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s-au auzit de cînd lumea. RUSSO, O. 28. Cît (e sau îi) lumea (și pămîntul) = (mai ales însoțind un verb în construcții negative) a) veșnic. Doar n-am a trăi cît lumea. CREANGĂ, P. 186; b) (după negație) niciodată, nicăieri. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 25. (Regional) Pînă-i lumea = veșnic, pentru totdeauna; (mai ales însoțind un verb în construcții negative) niciodată. Eu mă duc, mîndruță, duc... Nu mai vin pînă-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 114. • Expresia: Lumea de pe lume = totul, orice. Pentru altul n-aș face-o, să știu că mi-ar da lumea de pe lume. CREANGĂ, P. 162. Nici pentru toată lumea (sau pentru nimic în lume) = cu nici un preț. Buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru; și nu-l putem da nici pentru toată lumea. CREANGĂ, P. 57. Că doar nu piere lumea, se zice atunci cînd verb reflexiv:ei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut, nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se zice despre cineva care este foarte fericit. O ducea tot într-un cîntec, de parcă era toată lumea a lui. CREANGĂ, P. 299. 2. Ansamblu de corpuri cerești format din sori, planete și planetoizi și constituind un sistem; sistem solar, sistem planetar. Întreg edificiul concepțiilor noastre asupra sistemului planetar și în genere asupra originii lumilor din univers se clatină sub riguroasele lovituri ale teoriilor contemporane. MARINESCU, P. A. 36. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos. EMINESCU, O. I 132. Tu, Ileană Cosinzană, Suflețel fără prihană Și tu, soare luminate... Ceriul să cutreierați Lumile să luminați. ALECSANDRI, P. P. 29. • (Determinat prin «de stele») Cerul cu lumea lui de stele se resfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră... BART, E. 251. Puține sînt la număr aceste lumi de stele. ALEXANDRESCU, P. 24. 3. Pămîntul, globul pămîntesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală). A început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. Trec în stoluri rîndunele... Și se duc pe rînd, pe rînd, Zarea lumii-ntunecînd. EMINESCU, O. I 214. Cu tine m-aș duce în fundul lumii, dar cum să facem? ALECSANDRI, T. I 204. Mîndra mea, pe lume una cumu-i între stele luna! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 35. ♦ Locuţiune adverbiala În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, oriunde, peste tot. Împăratul a dat de știre... în toată lumea. CREANGĂ, P. 77. S-a dus vestea în toată lumea. id. ib. 218. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit și din Apus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. • Expresia: A se duce (sau a fugi, a pleca) în (toată) lume(a) sau în lumea largă = a pleca departe fără să se știe unde (pentru a scăpa de un necaz, a căuta pe cineva sau ceva etc.). În sfîrșit, s-a hotărît a se duce în toată lumea, să-și caute bărbatul. CREANGĂ, P. 89. Apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. EMINESCU, O. I 79. Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume. id. ib. 176. De urît m-aș duce-n lume, Dragostea capu mi-l pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9. A(-și) lua (sau a apuca) lumea-n cap = a pleca (departe) părăsindu-și casa, locul de origine. Pînă nu se va scula încă Pepelea, să apucăm lumea-n cap și să-l lăsăm pe dînsul aice. SBIERA, P. 17. Pleacă pentru verb reflexiv:eme lungă, fuge, lumea în cap ia. PANN, P. vezi II 124. A umbla prin lume (sau a cutreiera (toată) lumea) = a călători mult și în locuri diferite, a umbla de colo-colo, a colinda. Sînt nevoit să cutreier toată lumea. ISPIRESCU, L. 2. Cînd te-i sătura tu de umblat prin lume, atunci să vii să slujești și la poarta mea. CREANGĂ, P. 300. A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea, a se duce peste tot. A dormi Ca dus de pe lume = a dormi dus. II. 1. Populația globului pămîntesc, neamul omenesc, omenirea întreagă. Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul... Visînd că toată lumea îmi asculta cuvîntul. EMINESCU, O. I 88. Le pare zea Venus cînd a ieșit din unde, Ca să arate lumii frumosul ideal. ALECSANDRI, P. A. 109. Idei drepte și înalte... Vor vedea lumina zilei; și în formă de mari fapte... Lumii se vor arăta. ALEXANDRESCU, P. 139. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii practicate, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice. vezi societate. Lumea artiștilor. Lumea savanților. ▭ Fără prea mare cheltuială și fără să-și angajeze vechea firmă populară în lumea moașelor, pensionarilor... pregătea armele de asalt pentru un portofoliu ministerial. C. PETRESCU, C. vezi 159. • (Poetic) Cu Creangă, Eminescu era întors din nou în lumea moșilor sfătoși din verb reflexiv:emea copilăriei. CĂLINESCU, E. 311. • (Reflectînd concepția de clasă a burghezo-moșierimii) Lumea bună (sau mare, înaltă) = vîrfurile claselor exploatatoare. vezi bun4 (VIII). Om (sau femeie) de lume = persoană din clasa exploatatoare considerată distinsă, manierată etc. în cadrul acestei clase. 3. Oameni, mulțime, public, societate, mediu social. A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea. CARAGIALE, P. 11. Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos. EMINESCU, N. 27. • Locuţiune adverbiala De ochii lumii vezi ochi. • locuțiune adjectiv Ca lumea = cum trebuie, cum se cade. E vorba să se facă un pod ca lumea. SADOVEANU, M. C. 182. • Expresia: În rînd cu lumea = la fel cu ceilalți oameni, așezat, cu rost. verb reflexiv:eu... să te văd om ca toți oamenii în rînd cu lumea. CREANGĂ, P. 162. Lume(a) (toată) de pe lume = mulțime nenumărată, oameni mulți (și de pretutindeni). S-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă. CREANGĂ, P. 102. Lumea toată de pre lume Ne-a și pus urîte nume. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 65. O lume (toată sau întreagă) = mulți oameni, o mulțime de persoane. O lume-ntreagă mi-a rămas în urmă Cu goana ei pripită după viață. GOGA, C. P. 68. O lume se plîngea de nedreptățile ce făcea. ISPIRESCU, U. 68. O lume toată-nțelegea – Tu nu m-ai înțeles. EMINESCU, O. I 191. A purta lumea pe degete = a induce în eroare, a înșela, a-și bate joc. Să-i strîmbi gîtul oleacă, să se învețe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete. CREANGĂ, P. 267. A ieși în lume = a se duce printre oameni, în societate, a lua contact pentru prima dată cu oameni și situații noi. Bucură-te dar și te veselește, dragă Marghioliță, că în curînd ai să ieși și tu în lume. ALECSANDRI, T. I 36. Gura lumii vezi gură. A ajunge (sau a fi) de rîsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație înjositoare, degradantă; a se face de rîs. III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană; viață, existență. Cîte n-am văzut și eu De atunci pe lume. COȘBUC, P. I 262. Ce mai la deal la vale? Așa e lumea asta. CREANGĂ, P. 233. Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit? EMINESCU, O. I 134. • Expresia: A veni pe lume = a se naște. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale, a se retrage. Pe urmă m-am dus în lumea mea cu Ioniță. Atîta am avut și eu drag pe lume, și m-am dus cu el. sadoveanu, O. V 8. Nu știe pe ce lume e (sau se află) = a) nu știe nimic din ce se întîmplă; b) e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă (sau dragă lumea) = a) a-i fi dragă viața, a-i plăcea să trăiască. Tuturor li-i dragă lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 221; b) a avea multă plăcere să..., a fi foarte plăcut să... Fata împăratului se făcu un flăcău de-ți era dragă lumea să te uiți la el. ISPIRESCU, L. 30. Cînd ți-e lumea mai dragă vezi drag2. Zi-i lume și te mîntuie = ce mai la deal la vale; asta e, n-ai ce(-i) face. Zică cine-o zice și cmn a verb reflexiv:ea să zică, dar cînd este să dai peste păcat, dacă-i înainte te silești să-l ajungi... Vorba ceea: zi-i lume și te mîntuie. CREANGĂ, P. 223. ♦ Viață laică, viață care satisface necesitățile și plăcerile naturale ale omului, viață veselă, liberă. Sus, în deal, la mănăstire Plînge sora-ntr-o grădină... Dup-a lumii fericire. ALECSANDRI, P. I 15. Plecasem să mă duc la verb reflexiv:o sehăstrie, să fug de lume. NEGRUZZI, S. I 67. De desfătările lumii poftele mele lipsite, Nu mai au nici o plăcere, nu mai au nici o pornire. CONACHI, P. 104. • Cîntec de lume = poezie de dragoste însoțită de melodie. Îl plimba cu dînsul noaptea în butcă... de-i cînta cîntece de lume. GHICA, S. 56. 2. (În expresie) Lumea albă = (în basme) viață pămîntească în care trăiesc oamenii. De cînd sînteți pe lumea asta albă, voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul. ISPIRESCU, L. 12. Lumea neagră = (în basme) presupusa viață subpămînteană în care ar trăi duhurile necurate, rele, diavolii. Ca să mergi de pe lumea albă în lumea neagră, trebuie să-ți dai drumul prin fîntîna zmeilor. ȘEZ. II 202. Lumea de apoi (sau lumea cealaltă, ceea (rar cea) lume) = a) (în concepțiile mistico-religioase) presupusa viață de după moarte. Muri după ce mîncă trei oi fripte și bău o balercă de pelin, zicînd că nu trebuie să se ducă pe ceea lume flămînd și însetat. NEGRUZZI, S. I 247; b) (în basme) celălalt tărîm. După ce simțiră că fiul oii a ajuns pe cea lume și s-a scoborît din leagăn, traseră leagănul afară. RETEGANUL, P. I 65. 3. Ansamblu, totalitate, mediu, viață. Lumea vegetală. Lumea animală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUME: LÚME, lumi, substantiv feminin I. 1. Tot ce există ca realitate și ca reflectare a ei; univers, cosmos. • Expresia: De când (e sau cu) lumea (și pământul) = de (sau din)totdeauna; verb reflexiv:eodată; Cât (e) lumea (și pământul) = veșnic; (în construcții negative) niciodată, nicăieri. (regional) Până-i lumea = veșnic; (în construcții negative) niciodată. Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip. Că (doar) nu piere lumea, se spune atunci când verb reflexiv:ei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o graba prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. ♦ Vast domeniu al realității care se distinge de altele printr-una sau mai multe însușiri fundamentale. Lumea organică. Lumea anorganică. 3. Globul pământesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală), pământul locuit de om. • Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa și Africa). Lumea nouă = cele două Americi și Oceania. Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice. • Expresia: În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, peste tot. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se știe unde. A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece. A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dușii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc. 4. (învechit și regional) Lumină. • Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). • Expresia: (Rar) A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg. II. 1. Populația globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice. Lumea artiștilor. 3. Oameni, mulțime, public; societate, mediu social. • Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă. • locuțiune adjectiv Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. • Expresia: (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită. Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni. A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil. A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație degradantă; a se face de râs. III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană; viață, existență. • Expresia: A veni pe lume = a se naște. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale. Nu știe pe ce lume e (sau se află) = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să... Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți. Zi-i lume și te măntuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viață laică; viață veselă, liberă. • locuțiune adjectiv De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste. 2.(În sintagmele) Lumea albă = (în basme) viața pământească, în care trăiesc oamenii. Lumea neagră = (în basme) viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele. Lumea de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = a) (în concepțiile religioase) viața de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm. – latina lumen. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUME: LÚME, lumi, substantiv feminin I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. • Expresia: De când (e sau cu) lumea (și pământul) = de (sau din) totdeauna; verb reflexiv:eodată; Cât (e) lumea (și pământul) = veșnic; (în construcții negative) niciodată, nicăieri. (regional) Până-i lumea = veșnic; (în construcții negative) niciodată. Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip. Că (doar) nu piere lumea, se spune atunci când verb reflexiv:ei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. 3. Globul pământesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală), pământul locuit de om. • Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa și Africa). Lumea nouă = cele două Americi și Oceania. Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice. • Expresia: În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, peste tot. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se știe unde. A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece. A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dușii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc. 4. (învechit și regional) Lumină. Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). • Expresia: (Rar) A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg. II. 1. Populația globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice. Lumea artiștilor. 3. Oameni, mulțime, public; societate, mediu social. • Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă. • locuțiune adjectiv Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. • Expresia: (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită. Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni. A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil. A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație degradantă; a se face de râs. III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană; viață, existență. • Expresia: A veni pe lume = a se naște. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale. Nu știe pe ce lume e (sau se află) = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să... Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți. Zi-i lume și te mântuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viață laică; viață veselă, liberă. • locuțiune adjectiv De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste. 2. (În sintagmele) Lumea albă = (în basme) viața pământească, în care trăiesc oamenii. Lumea neagră = (în basme) viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele. Lume de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = a) (în concepțiile religioase) viața de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm. – latina lumen. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUME: LÚME lumei forme 1) Totalitate a tot ce există în realitate, manifestată în diversele ei forme și infinită în timp și spațiu; univers. * De când (e) lumeea (și pământul) de foarte demult; din totdeauna. Pentru nimic în lume cu nici un preț. 2) mai ales la plural Totalitate a corpurilor cerești; sistem planetar. lumeea stelelor. 3) Pământul cu întreaga lui viață (animală și vegetală) de pe el. * În (sau prin) toată lumeea sau în lumeea toată peste tot; pretutindeni. A-și lua lumeea în cap a lăsa totul și a pleca undeva departe. A cutreiera toată lumeea, a umbla prin lume a călători mult prin diferite locuri. 4) Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; omenire; umanitate. • lumeea toată (sau întreagă) mulțime de oameni. 5) (urmat de un determinativ) Categorie de oameni uniți prin aceeași profesie, prin nivelul de cultură; mediu social. lumeea artiștilor. 6) Număr mare de oameni; norod. • lume de pe lume mulțime foarte mare. 7) Mediu social; ambianță. • A fi în rând cu lumeea a fi la fel cu ceilalți; a fi la nivelul cuvenit. A ieși în lume a lua contact cu societatea. 8) Mediu în care se desfășoară existența unei ființe sau a unei colectivități; viață. • A veni pe lume a se naște. A nu-i fi dragă lumeea a fi sătul de viață. 9) Fiecare din marile categorii sistematice în care sunt împărțite corpurile naturale; regn. lumeea animală. [G.-D. lumii] /<lat. lumen Forme diferite ale cuvantului lume: lumei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUME: LÚME2, lumi, substantiv feminin (Învechit, arhaizant și regional) Lumină. Cînd dă iar de Ivan, i se întunecă lumea înaintea ochilor. CREANGĂ, P. 317. A ochilor mei lume din vedere îmi lipsește. CONACHI, P. 100. • Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). Și mă-ntorc... și mi s-arată Sîngele-mproșcat pe zid, Și, gemînd cutremurată, Lumea ochilor mi-o-nchid. COȘBUC, P. II 12. • Expresia: A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, larg. (figurat) Ah! unde-i verb reflexiv:emea ceea cînd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUME: LUME s. 1. cosmos, macrocosm, univers. (Fenomenele fizice din lume.) 2. glob, pămînt, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul lume.) 3. făptură, fire, natură, univers. (Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga lume.) 4. oameni (la plural). (Era multă lume acolo.) 5. omenire, umanitate, (învechit și regional) omenime. (Întreaga lume.) 6. (figurat) suflare. (Toată lume dormea.) 7. societate. (Iese prima oară în lume.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LUME: LÚME substantiv verbal lumină, neam, popor, populație, seminție, strălucire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lume: lume substantiv verbal LUMINĂ. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE. STRĂLUCIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lume: lúme substantiv feminin, genitiv dativ articulat lúmii; plural lumi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lume: lúme substantiv feminin, genitiv dativ articulat lúmii; plural lumi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUME' LUMBARTRÓZĂLUMBEȘlumbilúmbusLÚMElumeaLÚMENLUMENMÉTRULUMÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lume Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lume dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÚME lumei forme 1 Totalitate a tot ce există în realitate, manifestată în diversele ei forme și infinită în timp și spațiu; univers. * De când e lumeea și pământul de foarte demult; din totdeauna. Pentru nimic în lume cu nici un preț. Lumeea stelelor. * În sau prin toată lumeea sau în lumeea toată peste tot; pretutindeni. A-și lua lumeea în cap a lăsa totul și a pleca undeva departe. A cutreiera toată lumeea, a umbla prin lume a călători mult prin diferite locuri. • lumeea toată sau întreagă mulțime de oameni. Lumeea artiștilor. • lume de pe lume mulțime foarte mare. • A fi în rând cu lumeea a fi la fel cu ceilalți; a fi la nivelul cuvenit. A ieși în lume a lua contact cu societatea. • A veni pe lume a se naște. A nu-i fi dragă lumeea a fi sătul de viață. Lumeea animală. Fenomenele fizice din lume. A făcut înconjurul lume. Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga lume. Era multă lume acolo. Întreaga lume. Toată lume dormea. Iese prima oară în lume. A făcut înconjurul lumeii. Era multă lume acolo. Toată lume dormea. |
GRAMATICA cuvântului lume? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lume. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lume poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE lume? Vezi cuvântul lume desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lume?[ lu-me ] Se pare că cuvântul lume are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lume Inţelegi mai uşor cuvântul lume dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De cînd e sau îi sau cu lumea și pămîntul = de sau din totdeauna; mai ales însoțind un verb în construcții negative verb reflexiv:eodată, niciodată Cît e sau îi lumea și pămîntul = mai ales însoțind un verb în construcții negative a veșnic Regional Pînă-i lumea = veșnic, pentru totdeauna; mai ales însoțind un verb în construcții negative niciodată Lumea de pe lume = totul, orice Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț ♦ Locuţiune adverbiala În sau prin toată lumea sau lumea toată = pretutindeni, oriunde, peste tot În sau din fundul lumii sau de peste lume = de foarte departe A se duce sau a fugi, a pleca în toată lumea sau în lumea largă = a pleca departe fără să se știe unde pentru a scăpa de un necaz, a căuta pe cineva sau ceva etc A-și lua sau a apuca lumea-n cap = a pleca departe părăsindu-și casa, locul de origine A umbla prin lume sau a cutreiera toată lumea = a călători mult și în locuri diferite, a umbla de colo-colo, a colinda A lua lumea de-a lungul și de-a latul = a cutreiera toată lumea, a se duce peste tot A dormi Ca dus de pe lume = a dormi dus Reflectînd concepția de clasă a burghezo-moșierimii Lumea bună sau mare, înaltă = vîrfurile claselor exploatatoare Om sau femeie de lume = persoană din clasa exploatatoare considerată distinsă, manierată etc locuțiune adjectiv Ca lumea = cum trebuie, cum se cade În rînd cu lumea = la fel cu ceilalți oameni, așezat, cu rost Lumea toată de pe lume = mulțime nenumărată, oameni mulți și de pretutindeni O lume toată sau întreagă = mulți oameni, o mulțime de persoane A purta lumea pe degete = a induce în eroare, a înșela, a-și bate joc A ieși în lume = a se duce printre oameni, în societate, a lua contact pentru prima dată cu oameni și situații noi A ajunge sau a fi de rîsul lumii = a ajunge sau a fi într-o situație înjositoare, degradantă; a se face de rîs A veni pe lume = a se naște A se duce fiecare în lumea lui = a-și vedea fiecare de treburile sale, a se retrage Nu știe pe ce lume e sau se află = a nu știe nimic din ce se întîmplă; b e foarte fericit A-i fi cuiva lumea dragă sau dragă lumea = a a-i fi dragă viața, a-i plăcea să trăiască Zi-i lume și te mîntuie = ce mai la deal la vale; asta e, n-ai ce-i face Cîntec de lume = poezie de dragoste însoțită de melodie În expresie Lumea albă = în basme viață pămîntească în care trăiesc oamenii Lumea neagră = în basme presupusa viață subpămînteană în care ar trăi duhurile necurate, rele, diavolii Lumea de apoi sau lumea cealaltă, ceea rar cea lume = a în concepțiile mistico-religioase presupusa viață de după moarte De când e sau cu lumea și pământul = de sau dintotdeauna; verb reflexiv:eodată; Cât e lumea și pământul = veșnic; în construcții negative niciodată, nicăieri Regional Până-i lumea = veșnic; în construcții negative niciodată Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii Asia, Europa și Africa Lumea nouă = cele două Americi și Oceania Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice În sau prin toată lumea sau lumea toată = pretutindeni, peste tot În sau din fundul lumii sau de peste lume = de foarte departe A se duce sau a fugi, a pleca în lume sau în toată lumea, în lumea largă = a pleca departe, fără să se știe unde A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece A-și lua lumea în cap = a pleca departe părăsind totul mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda A lua lumea de-a lungul și de-a latul = a cutreiera toată lumea A dormi sau a adormi ca dus sau ca dușii de pe lume = a dormi sau a adormi adânc Lumea ochiului sau ochilor = pupila ochiului sau ochilor Rar A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă locuțiune adjectiv Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine A fi în rând cu lumea = a fi la fel cu ceilalți; a fi cu rost, așezat, cu o viață chibzuită Lumea de pe lume sau lumea toată, o lume toată, întreagă = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil A ieși sau a scoate capul în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea A ajunge sau a fi de râsul lumii = a ajunge sau a fi într-o situație degradantă; a se face de râs A veni pe lume = a se naște A se duce fiecare în lumea lui = a-și vedea fiecare de treburile sale Nu știe pe ce lume e sau se află = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit A-i fi cuiva lumea dragă = a-i plăcea cuiva să trăiască; a-i fi foarte plăcut să Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți Zi-i lume și te măntuie! = asta e! n-ai ce-i face! ♦ Viață laică; viață veselă, liberă locuțiune adjectiv De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste În sintagmele Lumea albă = în basme viața pământească, în care trăiesc oamenii Lumea neagră = în basme viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele Lumea de apoi sau lumea cealaltă, ceea lume = a în concepțiile religioase viața de dincolo de moarte; b în basme regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm De când e sau cu lumea și pământul = de sau din totdeauna; verb reflexiv:eodată; Cât e lumea și pământul = veșnic; în construcții negative niciodată, nicăieri Regional Până-i lumea = veșnic; în construcții negative niciodată Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii Asia, Europa și Africa Lumea nouă = cele două Americi și Oceania Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice În sau prin toată lumea sau lumea toată = pretutindeni, peste tot În sau din fundul lumii sau de peste lume = de foarte departe A se duce sau a fugi, a pleca în lume sau în toată lumea, în lumea largă = a pleca departe, fără să se știe unde A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece A-și lua lumea în cap = a pleca departe părăsind totul mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda A lua lumea de-a lungul și de-a latul = a cutreiera toată lumea A dormi sau a adormi ca dus sau ca dușii de pe lume = a dormi sau a adormi adânc Lumea ochiului sau ochilor = pupila ochiului sau ochilor Rar A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă locuțiune adjectiv Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine A fi în rând cu lumea = a fi la fel cu ceilalți; a fi cu rost, așezat, cu o viață chibzuită Lumea de pe lume sau lumea toată, o lume toată, întreagă = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil A ieși sau a scoate capul în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea A ajunge sau a fi de râsul lumii = a ajunge sau a fi într-o situație degradantă; a se face de râs A veni pe lume = a se naște A se duce fiecare în lumea lui = a-și vedea fiecare de treburile sale Nu știe pe ce lume e sau se află = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit A-i fi cuiva lumea dragă = a-i plăcea cuiva să trăiască; a-i fi foarte plăcut să Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți Zi-i lume și te mântuie! = asta e! n-ai ce-i face! ♦ Viață laică; viață veselă, liberă locuțiune adjectiv De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste În sintagmele Lumea albă = în basme viața pământească, în care trăiesc oamenii Lumea neagră = în basme viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele Lume de apoi sau lumea cealaltă, ceea lume = a în concepțiile religioase viața de dincolo de moarte; b în basme regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm Lumea ochiului sau ochilor = pupila ochiului sau ochilor A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, larg |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lume |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma buză de bandaj?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul lume are forma: lumi
