 | as |
|
| Mânca [ mân-ca ] VEZI SINONIME PENTRU mânca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului manca în mai multe dicționareDefinițiile pentru manca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mânca (forma la infinitiv) A mânca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂNCA: MÂNCÁ, mănấnc, verb I. tranzitiv 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma. • Expresia: A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (reflexiv pasiv) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (popular) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile* etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (popular) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; prin extensie a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare. ♦ intranzitiv A se hrăni, a se alimenta. ♦ figurat (familial) A trăi din... ♦ figurat A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ figurat (popular) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva. ♦ figurat (popular) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți. ♦ figurat (familial) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora). • Expresia: A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina. 3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi. 4. (Precedat de un pronume persoană la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime. • Expresia: (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar verb reflexiv:ea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, verb reflexiv:ei să te bat; cauți bătaie. (popular) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să... 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil. 6. figurat A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge. 7. figurat (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. figurat A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ reflexiv recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia. – latina manducare.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂNCA: MÂNCÁ, mănấnc, verb I. tranzitiv 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma. • Expresia: A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (reflexiv pasiv) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (popular) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jăratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (popular) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; prin extensie a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare. ♦ intranzitiv A se hrăni, a se alimenta. ♦ figurat (familial) A trăi din... ♦ figurat A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ figurat (popular) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva. ♦ figurat (popular) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți. ♦ figurat (familial) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora). • Expresia: A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina. 3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi. 4. (Precedat de un pronume persoană la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime. • Expresia: (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar verb reflexiv:ea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, verb reflexiv:ei să te bat; cauți bătaie. (popular) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să... 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil. 6. figurat A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge. 7. figurat (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. figurat A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ reflexiv recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia. – latina manducare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru MÂNCA: MÂNCÁ, mănấnc, verb I. 1. tranzitiv A mesteca și a înghiți un aliment. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. • Expresia: A mânca (ceva) cu ochii = a fi ispitit de o mâncare îmbietoare; figurat a dori, a-i plăcea mult ceva. A mânca (pe cineva) din ochi = a nu-și mai lua ochii de la cineva drag. A mânca pe cineva (fript sau de viu) = a nimici, a răpune, a distruge pe cineva. A (sau a-i) mânca cuiva zilele (sau viața, sufletul) = a amărî, a chinui pe cineva. A mânca foc (pentru cineva) = a ține foarte mult la cineva, a face orice pentru cineva. A mânca bătaie (sau trânteală, papară, pumni, palme, chelfăneală) = a căpăta bătaie, a fi bătut. A-și mânca amarul (sau viața) = a avea o viață grea, chinuită. A(-și) mânca (sau a-i mânca cuiva) banii (sau averea) = a cheltui, a risipi banii sau averea. A mânca pe cineva = a păgubi, prin extensie a submina. A nu (mai) mânca pâine și sare (de pe sau dintr-un talger) cu cineva = a nu (mai) conviețui cu cineva, a nu (mai) avea raporturi de intimitate sau de prietenie cu cineva. (Despre cai) A mânca foc (sau jăratic) = a fi foarte iute. A mânca ca un lup (sau cât șapte) = a mânca foarte mult. A mânca ca o pasăre (sau ca o păsărică) = a mânca puțin. A-și mânca unghiile = a-și roade unghiile. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi zgârcit. A-i mânca cuiva câinii (sau rațele) din traistă (sau din buzunar), se spune despre un om mic de statură sau bleg. (reflexiv impersonal) Se mănâncă = se ia masa. ♦ (În expresie) A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământul) = a fugi foarte repede. ♦ intranzitiv A se hrăni, a se alimenta. ♦ figurat A trăi din... ♦ figurat A omite litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. tranzitiv (Despre insecte, paraziți) A pișca, a ciupi. ♦ (Despre boli sau agenți distructivi) A roade, a măcina. 3. tranzitiv A produce o senzație de mâncărime. • Expresia: (Glumeț) A-l mânca pe cineva spinarea (sau pielea) = a se comporta în așa fel, ca și cum ar căuta într-adins bătaie. A-l mâna (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. 4. tranzitiv (Despre foc, pământ etc.) A mistui, a înghiți, a nimici, a absorbi. 5. tranzitiv figurat (Despre nenorociri, stări sufletești) A face să sufere, a chinui. 6. reflexiv figurat (Despre oameni) A se certa, a-și face rău unul altuia. [prezent industrie și: (regional) mânc] – latina manducare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNCA: MÂNCÁ verb vezi arunca, azvârli, cheltui, consuma, eroda, irosi, împrăștia, omite, prăpădi, risipi, roade, săpa, scăpa, zvârli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mânca: mânca, mănânc I vezi t. a omite litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. II vezi r. a se dușmăni, a-și face rău unul altuia. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mancă: máncă forme, plural e (rut. limba rusă mámka, mancă, despre máma, mamă). estoniană Doĭcă, femeĭe care, în schimbu banilor, alăptează alt copil. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANCĂ: MÁNCĂ, mance, substantiv feminin (Moldova, Bucovina) Doică. Mancă, guvernantă m-aș îngriji s-aleg. NEGRUZZI, S. II 265. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mânca: mâncá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mănânc, persoana a doua singular: tu mănânci, persoana a treia singular: el / ea și plural mănâncă, persoana întâi plural: noi mâncăm Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mânca: mâncá (a manca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mănấnc, persoana a doua singular: tu mănấnci, 3 mănấncă, persoana întâi plural: noi mâncắm Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mancă: mancă t. Moldova și trecut doică. [Vechiu-rom. mamcă = limba rusă MAMKA, literar mămiță]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANCĂ: MÁNCĂ, mance, substantiv feminin (regional) Doică. – Din limba ucraineană mamka. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mancă: máncă (doică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat máncei; plural mánce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANCĂ: MÁNCĂ, mance, substantiv feminin (regional) Doică. – Din limba ucraineană mamka. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mancă: máncă (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat máncei; plural mánce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Man/ca: Man/ca, -caș, -căș vezi Manuel V 2. Forme diferite ale cuvantului man/ca: -caș -căș Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANCĂ: MÁNCĂ substantiv verbal dădacă, doică. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mancă: mancă substantiv verbal DĂDACĂ. DOICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANCA' mânăuánmânăuáncăMANAUSmâncMÁNCĂMÂNCÁBILMÂNCÁCIMÂNCĂCIÓSmâncăcioșíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mancă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mancă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce mancă acolo? 2. A mancă repede întreaga pâine. N-a apucat să mancă nimic. Mancă bine. Moliile au mancă haina. Apa mancă malul. Mâncá a mancă verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mănấnc, persoana a doua singular: tu mănấnci, 3 mănấncă, persoana întâi plural: noi mâncắm. |
GRAMATICA cuvântului mancă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mancă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mancă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mânca? Vezi cuvântul mânca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mânca?[ mân-ca ] Se pare că cuvântul mânca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mancă Inţelegi mai uşor cuvântul mancă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A nu avea ce mânca = a nu avea din ce trăi A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva A nu mai mânca pâine și sare dintr-un talger sau dintr-un blid cu cineva = a nu mai conviețui cu cineva; a nu se mai afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva A-și mânca de sub unghie sau unghii = a fi foarte zgârcit A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti A-i mânca cuiva rațele sau câinii din traistă sau din buzunar = a a fi mic de statură; b a fi bleg, prost A-i mânca cuiva colacii sau coliva = a vedea mort pe cineva Reflexiv pasiv A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva A mânca foc sau jeratic = despre cai a fi foarte iute = a-și irosi, a-și distruge viața, tinerețea etc A-i mânca sufletul cuiva = a supăra, a necăji, a chinui pe cineva peste măsură A mânca cuiva capul = a distruge, a nimici A-și mânca credința sau omenia, lefteria = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul A mânca pe cineva din ochi = a privi pe cineva cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi pe cineva foarte insistent și drăgăstos A mânca ceva cu ochii = a se uita cu mare poftă la ceva = a fi bătut de cineva; prin extensie a fi învins într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc A mânca o săpuneală sau papară = a fi aspru certat A fugi sau a alerga mâncând pământul sau a mânca pământul fugind sau alergând = a fugi foarte repede, în graba mare A mânca carne de om = despre oameni a fi rău, crud, agresiv Glumeț A-l mânca pe cineva spinarea sau pielea = a se comporta ca și cum ar verb reflexiv:ea să fie bătut A-l mânca pe cineva palma sau palmele = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva În superstiții A-l mânca pe cineva palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani În superstiții A-l mânca pe cineva palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani A-l mânca pe cineva tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, verb reflexiv:ei să te bat; cauți bătaie = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să A nu avea ce mânca = a nu avea din ce trăi A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva A nu mai mânca pâine și sare dintr-un talger sau dintr-un blid cu cineva = a nu mai conviețui cu cineva; a nu se mai afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva A-și mânca de sub unghie sau unghii = a fi foarte zgârcit A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti A-i mânca cuiva rațele sau câinii din traistă sau din buzunar = a a fi mic de statură; b a fi bleg, prost A-i mânca cuiva colacii sau coliva = a vedea mort pe cineva Reflexiv pasiv A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva A mânca foc sau jăratic = despre cai a fi foarte iute = a-și irosi, a-și distruge viața, tinerețea etc A-i mânca sufletul cuiva = a supăra, a necăji, a chinui pe cineva peste măsură A mânca cuiva capul = a distruge, a nimici A-și mânca credința sau omenia, lefteria = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul A mânca pe cineva din ochi = a privi pe cineva cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi pe cineva foarte insistent și drăgăstos A mânca ceva cu ochii = a se uita cu mare poftă la ceva = a fi bătut de cineva; prin extensie a fi învins într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc A mânca o săpuneală sau papară = a fi aspru certat A fugi sau a alerga mâncând pământul sau a mânca pământul fugind sau alergând = a fugi foarte repede, în graba mare A mânca carne de om = despre oameni a fi rău, crud, agresiv Glumeț A-l mânca pe cineva spinarea sau pielea = a se comporta ca și cum ar verb reflexiv:ea să fie bătut A-l mânca pe cineva palma sau palmele = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva În superstiții A-l mânca pe cineva palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani În superstiții A-l mânca pe cineva palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani A-l mânca pe cineva tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, verb reflexiv:ei să te bat; cauți bătaie = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să A mânca ceva cu ochii = a fi ispitit de o mâncare îmbietoare; figurat a dori, a-i plăcea mult ceva A mânca pe cineva din ochi = a nu-și mai lua ochii de la cineva drag A mânca pe cineva fript sau de viu = a nimici, a răpune, a distruge pe cineva A sau a-i mânca cuiva zilele sau viața, sufletul = a amărî, a chinui pe cineva A mânca foc pentru cineva = a ține foarte mult la cineva, a face orice pentru cineva A mânca bătaie sau trânteală, papară, pumni, palme, chelfăneală = a căpăta bătaie, a fi bătut A-și mânca amarul sau viața = a avea o viață grea, chinuită A-și mânca sau a-i mânca cuiva banii sau averea = a cheltui, a risipi banii sau averea A mânca pe cineva = a păgubi, prin extensie a submina A nu mai mânca pâine și sare de pe sau dintr-un talger cu cineva = a nu mai conviețui cu cineva, a nu mai avea raporturi de intimitate sau de prietenie cu cineva Despre cai A mânca foc sau jăratic = a fi foarte iute A mânca ca un lup sau cât șapte = a mânca foarte mult A mânca ca o pasăre sau ca o păsărică = a mânca puțin A-și mânca unghiile = a-și roade unghiile A-și mânca de sub unghie sau unghii = a fi zgârcit Reflexiv impersonal Se mănâncă = se ia masa ♦ În expresie A fugi sau a alerga mâncând pământul sau de mănâncă pământul = a fugi foarte repede Glumeț A-l mânca pe cineva spinarea sau pielea = a se comporta în așa fel, ca și cum ar căuta într-adins bătaie A-l mâna pe cineva palma sau palmele = a avea chef să bată pe cineva Mamcă = limba rusă MAMKA, literar mămiță |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mancă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Medicină; în sintagma alienare mintală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural verbul mânca se conjugă: ei ele mănâncă
