 | as |
|
| Măreţie [ mă-re-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU măreţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului maretie în mai multe dicționareDefinițiile pentru maretie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂREȚIE: MĂREȚÍE substantiv feminin 1. Faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare. Sta cu ochii spre stele și se gîndea la măreția veșniciei. SADOVEANU, O. VI 431. Măreția uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mîndru vechea-acea împărăție. EMINESCU, O. IV 113. 2. (Arhaizant și regional) Mîndrie, fală, semeție, orgoliu, trufie, îngîmfare. Trase de la brîu o năframă de borangic și se șterse cu măreție la nas. SADOVEANU, P. M. 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂREȚIE: MĂREȚIE s. 1. grandoare, monumentalitate, splendoare. (maretie unui palat.) 2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de maretie.) 3. grandoare, maiestate, semeție. (maretie piscurilor albe de zăpadă.) 4. fast, lux, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (învechit) ighemonicon, pohfală, saltanat. (maretie de la Curte.) 5. splendoare, strălucire, (învechit) pohfală. (maretie alaiului domnesc.) 6. glorie, grandoare, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (învechit) mărie, mărime. (Trecutul plin de maretie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂREȚIE: MĂREȚÍE substantiv feminin 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. (învechit și regional) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂREȚIE: MĂREȚÍE substantiv feminin 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. (învechit și regional) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂREȚIE: MĂREȚÍE forme 1) Caracter măreț; grandoare; splendoare. 2) deprindere Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; îngâmfare; înfumurare. /măreț + sufix maretieie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru măreție: mărețíe forme (despre măreț). Calitatea de a fi măreț: măreția măriĭ înfuriate, măreția domniiĭ unuĭ rege. Rar. Mîndrie, trufie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂREȚIE: MĂREȚÍE substantiv verbal aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru măreție: măreție substantiv verbal AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru măreție: măreție forme caracterul și starea celor mărețe: tot a apei, a pustiei și a nopții măreție EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măreție: mărețíe substantiv feminin, articulat mărețía, genitiv dativ articulat mărețíei; plural mărețíi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măreție: mărețíe substantiv feminin, articulat mărețía, genitiv dativ mărețíi, articulat mărețíei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARETIE' MAREOMÉTRUMAREȘÁLMAREȘALÁTMĂRÉȚMĂREȚÍEMÁRFĂMARFAGÍUMARFÁRmărfi |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL măreție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măreție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Măreție unui palat. Un peisaj plin de măreție. Măreție piscurilor albe de zăpadă. Măreție de la Curte. Măreție alaiului domnesc. Trecutul plin de măreție. Un peisaj plin de măreție. Măreție piscurilor albe de zăpadă. Măreție alaiului domnesc. /măreț + sufix mărețieie. |
GRAMATICA cuvântului măreție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măreție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul măreție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE măreţie? Vezi cuvântul măreţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul măreţie?[ mă-re-ţi-e ] Se pare că cuvântul măreţie are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL măreție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pasaj de nivel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul măreție are forma: mărețíi
