 | as |
|
| Mărmuri [ măr-mu-ri ] VEZI SINONIME PENTRU mărmuri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marmuri în mai multe dicționareDefinițiile pentru marmuri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mărmuri (forma la infinitiv) A mărmuri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRMURI: MĂRMURÍ, mărmuresc, verb IV. intranzitiv (Popular) A înmărmuri. Voinic d-auzea, Voinic tremura, Apoi mărmurea... Șerpe-l colăcea Gura-și deschidea... Și mi-l îmbuca. TEODORESCU, P. P. 447. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRMURI: MĂRMURÍ, mărmuresc, verb IV. 1. tranzitiv (regional) A lucra ceva în marmură. 2. intranzitiv figurat (învechit și popular) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRMURI: MĂRMURÍ, mărmuresc, verb IV. 1. tranzitiv (regional) A lucra ceva în marmură. 2. intranzitiv figurat (învechit și popular) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărmuri: mărmurí (a marmuri) (regional) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mărmurésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mărmureá; conjunctiv prezent 3 să mărmureáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărmuri: mărmurí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mărmurésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mărmureá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mărmureáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărmuri: mărmuri verb vezi ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA. PETRIFICA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARMURI' MARMORIZÁTMARMÓTĂMÁRMURĂMĂRMURÁRMĂRMURÍmarmuriérMĂRMURÍREMARMURÍSTMĂRMURÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mărmuri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărmuri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mărmurí a mărmuri regional verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele mărmurésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea mărmureá; conjunctiv prezent 3 să mărmureáscă. |
GRAMATICA cuvântului mărmuri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărmuri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărmuri poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE mărmuri? Vezi cuvântul mărmuri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărmuri?[ măr-mu-ri ] Se pare că cuvântul mărmuri are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărmuri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Grădină botanică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
