eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție obladui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Oblădui [ o-blă-du-i ]
VEZI SINONIME PENTRU oblădui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului obladui în mai multe dicționare

Definițiile pentru obladui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a oblădui
Verbul: a oblădui (forma la infinitiv)
A oblădui conjugat la timpul prezent:
  • eu oblăduiesc
  • tu oblăduiești
  • el ea oblăduiește
  • noi oblăduim
  • voi oblăduiți
  • ei ele oblăduiesc
VEZI VERBUL a oblădui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBLĂDUI:
OBLĂDUÍ, ohlăduiesc, verb IV. tranzitiv

1. A conduce, a administra, a cîrmui, a guverna. A oblăduit moșia pentru slava ei și-a lui. DAVILA, vezi vezi 33. Orînduind vechil... ca să cblăduiască împărăția... ieși spre seară din cetate. GORJAN, H. I

3.
       • reflexiv Mănăstiri osebite și neatîrnate unele de altele, oblăduindu-se fiecare de sine. ODOBESCU, S. II 16.
       • intranzitiv Pe atunci, oblădida pe Lotru un boier mare. GALACTION, O. I 67. Alergă la prea înalta Poartă... rugîndu-se să-l mazilească și arătînd că nu mai iaste destoinic de a oblădui. La ODOBESCU, S. I 279.

2. A proteja, a ocroti, a apăra.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



oblădui
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oblădui:
oblăduí (-uésc, oblăduít), verb

– A guverna, a administra. limba slavă (veche) obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), derivat din vlasti, vladą, conform vlădică.

– derivat oblăduire, substantiv feminin (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, substantiv masculin (guvernator, administrator, conducător); oblastie, substantiv feminin (guvern, provincie), din limba slavă (veche) oblasti. Cuvinte învechit
Forme diferite ale cuvantului obladui: -uésc oblădu

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

OBLĂDUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLĂDUI:
OBLĂDUÍ, oblăduiesc, verb IV. (învechit și popular)

1. tranzitiv și reflexiv A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna.
♦ intranzitiv A domni.

2. tranzitiv A proteja, a ocroti, a apăra.

– Din limba slavă (veche) obladovati.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OBLĂDUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLĂDUI:
OBLĂDUÍ, oblăduiesc, verb IV. (învechit și popular)

1. tranzitiv și reflexiv A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna.
♦ intranzitiv A domni.

2. tranzitiv A proteja, a ocroti, a apăra.

– Din limba slavă (veche) obladovati.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



oblădui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oblădui:
oblăduí (a obladui) (învechit, popular) (o-blă-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oblăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oblăduiá; conjunctiv prezent 3 să oblăduiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

oblădui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oblădui:
oblăduí verb (silabe -blă-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oblăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oblăduiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural oblăduiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

oblădui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oblădui:
oblădui verb vezi ADMINISTRA. APĂRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. FERI. GOSPODĂRI. GUVERNA. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. STĂPÎNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'OBLADUI'
obituárobituáriuobjurgațieobjurgațiúneOBLĂDUÍOBLĂDUÍREOBLĂDUITÓROBLÁINICOBLẤNC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oblădui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oblădui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Oblăduí a oblădui învechit, popular o-blă- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oblăduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oblăduiá; conjunctiv prezent 3 să oblăduiáscă.



GRAMATICA cuvântului oblădui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oblădui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oblădui poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul oblădui sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE oblădui?
Vezi cuvântul oblădui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oblădui?
[ o-blă-du-i ]
Se pare că cuvântul oblădui are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oblădui

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv fără precedent?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
regional molie, mâța-popii
a banalitate; b vezi clișeu
așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional
procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app