 | as |
|
| Oblăduitor [ o-blă-du-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU oblăduitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obladuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru obladuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR: OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adjectiv (Rar) Care guvernează, conducător, cîrmuitor, protector. (Substantivat) Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit, să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125. Forme diferite ale cuvantului obladuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR: OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adjectiv (învechit și popular; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [ pronunție: -du-i-] – Oblădui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului obladuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR: OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adjectiv (învechit și popular; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [ pronunție: -du-i-] – Oblădui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului obladuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR: OBLĂDUITÓR2 obladuitori m. învechit 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; protector. [silabe -blă-] /a oblădui + sufix obladuitortor Forme diferite ale cuvantului obladuitor: obladuitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR: OBLĂDUITÓR1 obladuitoroáre (obladuitoróri, obladuitoroáre) învechit Care oblăduiește; ocrotitor. [silabe -blă-] /a oblădui + sufix obladuitortor Forme diferite ale cuvantului obladuitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oblăduitor: oblăduitor substantiv verbal CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oblăduitor: oblăduitór (învechit, popular) (o-blă-du-i-) adjectiv masculin, plural oblăduitóri; forme singular și plural oblăduitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oblăduitor: oblăduitór adjectiv masculin (silabe -blă-du-i-), plural oblăduitóri; forme singular și plural oblăduitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oblăduitor: oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oblăduitor: oblăduitor m. cel ce oblăduește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBLADUITOR' objurgațieobjurgațiúneOBLĂDUÍOBLĂDUÍREOBLĂDUITÓROBLÁINICOBLẤNCOBLÁNICOBLÁSTIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oblăduitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oblăduitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OBLĂDUITÓR2 oblăduitori m. [silabe -blă-] /a oblădui + sufix oblăduitortor. OBLĂDUITÓR1 oblăduitoroáre oblăduitoróri, oblăduitoroáre învechit Care oblăduiește; ocrotitor. [silabe -blă-] /a oblădui + sufix oblăduitortor. |
GRAMATICA cuvântului oblăduitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oblăduitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oblăduitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oblăduitor? Vezi cuvântul oblăduitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oblăduitor?[ o-blă-du-i-tor ] Se pare că cuvântul oblăduitor are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oblăduitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea sau ține, a fi cu pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
