eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție obladuitor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Oblăduitor [ o-blă-du-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU oblăduitor PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului obladuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru obladuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
OBLĂDUITÓR
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR:
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adjectiv (Rar) Care guvernează, conducător, cîrmuitor, protector. (Substantivat) Era un cîntăreț care, în tinereța lui, ar fi fermecat și pe vodă, dacă acest mîndru oblăduitor al țării Moldovei s-ar fi ostenit, să vie să-l asculte la bisericile tîrgului. SADOVEANU, E. 125.
Forme diferite ale cuvantului obladuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



OBLĂDUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR:
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adjectiv (învechit și popular; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [ pronunție: -du-i-]

– Oblădui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului obladuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OBLĂDUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR:
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adjectiv (învechit și popular; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [ pronunție: -du-i-]

– Oblădui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului obladuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OBLĂDUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR:
OBLĂDUITÓR2 obladuitori m. învechit

1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător.

2) Persoană care protejează, apără; protector. [silabe -blă-] /a oblădui + sufix obladuitortor
Forme diferite ale cuvantului obladuitor: obladuitori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



OBLĂDUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLĂDUITÓR:
OBLĂDUITÓR1 obladuitoroáre (obladuitoróri, obladuitoroáre) învechit Care oblăduiește; ocrotitor. [silabe -blă-] /a oblădui + sufix obladuitortor
Forme diferite ale cuvantului obladuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

oblăduitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oblăduitor:
oblăduitor substantiv verbal CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

oblăduitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oblăduitor:
oblăduitór (învechit, popular) (o-blă-du-i-) adjectiv masculin, plural oblăduitóri; forme singular și plural oblăduitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

oblăduitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oblăduitor:
oblăduitór adjectiv masculin (silabe -blă-du-i-), plural oblăduitóri; forme singular și plural oblăduitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

oblăduitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oblăduitor:
oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

oblăduitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oblăduitor:
oblăduitor m. cel ce oblăduește.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'OBLADUITOR'
objurgațieobjurgațiúneOBLĂDUÍOBLĂDUÍREOBLĂDUITÓROBLÁINICOBLẤNCOBLÁNICOBLÁSTIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oblăduitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oblăduitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
OBLĂDUITÓR2 oblăduitori m.
[silabe -blă-] /a oblădui + sufix oblăduitortor.
OBLĂDUITÓR1 oblăduitoroáre oblăduitoróri, oblăduitoroáre învechit Care oblăduiește; ocrotitor.
[silabe -blă-] /a oblădui + sufix oblăduitortor.

GRAMATICA cuvântului oblăduitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oblăduitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oblăduitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul oblăduitor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE oblăduitor?
Vezi cuvântul oblăduitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oblăduitor?
[ o-blă-du-i-tor ]
Se pare că cuvântul oblăduitor are cinci silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oblăduitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea sau ține, a fi cu pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere
marginea submersă a continentelor, care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental
a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operația de lipire a unor piese metalice
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?