eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție obligare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Obligare [ o-bli-ga-re ]
VEZI SINONIME PENTRU obligare PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului obligare în mai multe dicționare

Definițiile pentru obligare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
OBLIGARE
   
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGARE:
OBLIGARE substantiv constrîngere, forțare, silire, (livresc) somare, violentare, (învechit) asuprire, siluire. (obligare cuiva să facă ceva.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



OBLIGARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLIGARE:
OBLIGÁRE, obligări, substantiv feminin Faptul de a obliga.

– vezi obliga.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OBLIGARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLIGARE:
OBLIGÁRE, obligări, substantiv feminin Faptul de a obliga.

– vezi obliga.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OBLIGARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGARE:
OBLIGÁRE substantiv feminin Acțiunea, faptul de a obliga. [< obliga].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme



obligare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obligare:
obligáre substantiv feminin, plural obligări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'OBLIGARE'
OBLICVITÁTEOBLIGÁobligántobligánțăOBLIGÁREOBLIGARISÍOBLIGARISÍREOBLIGARISÍTOBLIGÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL obligare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obligare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Obligare cuiva să facă ceva.

GRAMATICA cuvântului obligare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obligare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obligare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul obligare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul obligare are forma: obligări
    VEZI PLURALUL pentru obligare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE obligare?
Vezi cuvântul obligare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obligare?
[ o-bli-ga-re ]
Se pare că cuvântul obligare are patru silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL obligare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în capăt?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a nu lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
a întâmplare banală, de toate zilele; b rubrică de ziar care prezintă succint întâmplările și evenimentele petrecute în cursul zilei
a în frunte; b exact, deplin
proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?